Tiberiu Cazacioc la conferinta Think Food 2016

Cei șapte ani de acasă ai gastronomului

Tiberiu Cazacioc Actual Articole Main article

Miros, văz, auz, pipăit, gust. Aceste simțuri, formând un sistem complex de selecție, ne-au permis, ca specie, să domesticim resursele naturale, să le prelucrăm și să creăm alimente. Fiecărui nou născut, ceilalți (familia în special), călători de mai devreme în această lume, îi pun la dispoziție ceea ce oferă natura, societatea. Îi dăruim hrana, conform obiceiurilor și posibilităților noastre. Hrana este un compus, parte dintr-un complex identitar care include și alte elemente de context precum: cine îl hrănește pe nou născut?, când și cum?, în ce loc?, etc. Prin fiecare doză de hrană este instigată o anumită formă de educație pentru hrană. Consecința este că încă de la naștere suntem condiționați prin hrana pe care o primim. Mediul, determinat de foarte multe constrângeri, ne formează personalitatea de consumatori. Și agricultura locală, agricultura comunitară, bistrourile, artizanii hranei, toate acestea depind de felul cum ne formăm copii în primii ani. De aceea este importantă educația pentru hrană.

Suntem datori față de generațiile care ne urmează să le oferim ce este mai bun! Părinții, familia, școala și societatea au roluri importante în învățarea celor mici despre plăcerea de a mânca bun și gustos. Gătitul acasă este unul din felurile prin care educația celor nou veniți poate fi construită pentru hrană de calitate, pentru diversitate, pentru sezonalitate, pentru. Da, avem nevoie de pentru asta de ingrediente și de cunoaștere culinară și asta înseamnă resurse. Cum anume? Desigur multe depind de norocul pe care îl avem, ca nou veniți, să ne naștem la locul și la momentul potrivit, în acea familie care poate.
Educația pentru hrană nu este un demers care ține exclusiv de resursele economice.

Viața modernă, pe de o parte, ne-a oferit disponibilitate la un preț de achiziție scăzut, pe de altă parte ne-a limitat într-o anumită măsură alegerile. Mondializarea lanțului alimentar ne oferă azi diversitatea globală la noi acasă, însă în România, retailul modern, principalul canal de acces la hrană, ignoră în cea mai mai măsură, realitatea locală. Să redescoperim resursele locale de hrană! Asta va rezolva pas cu pas. Cu răbdare. Problema costului accesului la hrană. Este suficient să deschidem cărțile vechi de bucate, și treptat-treptat, să redevenim parte din natura gastronomică care ne înconjoară. Educația pentru hrană va fi mai ușor de pus în practică prin apelul la resurse locale.

Primul ghid românesc de intervenție pentru alimentație sănătoasă este disponibil. A fost finanțat prin Fondurile SEE este sub “umbrela” Ministerului Educației, aici

Începeți devreme, gătiți acasă cu resurse locale, gândiți-vă la viitorul celor mici, acela de adulți sănătoși. Educația pentru hrană nu este numai la școală. Este și acasă.

 

Diminutivele, un patrimoniu disprețuit

Written by

Răspundeți

Check Also
Friptură vieneză (rețetă interbelică)
Cantitățile: 4 felii pulpă de vițel, 4 cepe, untură, hrean ras. Se prăjesc în untură ...