Vă pare familiar? În ce an credeți că au fost scrise aceste texte?

Cosmin Dragomir Actual Chestionar Istorie

Aș vrea să vă invit la un joc. O să postez din când în când scurte fragmente din cărți (mai vechi, mai noi) care mie mi se pare extrem de actuale. Voi trebuie să ghiciți anul în care au fost scrise. Cine știe, poate că cel care nimerește sau se apropie cel mult primește și un cadou din partea noastră :).

***

1. “Trecuse pe dinaintea hanurilor ale căror antreprenori, intitulându-le cu nume ce le imitară ale hotelurilor din capitalele Europei, despoaie lumea cu prețurile cele prea de speriat, încât e vai de mama provincialilor care sunt nevoiți să tragă în acele mai cu seamă botezate precum ziserăm, cu semne și cu numiri patriotice și naționale”.

***

2.„Mă tem că am fost nepoliticos cu servitorii atunci când mi-au adus cafeaua, căci licoarea părea mai degrabă noroi subțire decât mocha.
Numai în Franța am mai băut un vin ordinaire atât de bun ca vinul valah. Vinul alb obișnuit în Țara Românească, păstrat în sticle doi, trei ani, este asemănător cu cel produs pe malurile Rinului.
Orașul (Brăila) e plin de praf ca deșertul. Respiri, mănânci și dormi în praf; praful preface apa din pahar în noroi, și așa trebuie să o beri. Să muști țărâna nu mai pare așa o soartă crudă după o ședere îndelungată într-un asemenea loc”.

***

3. “Întreaga Românie este împânzită de fabrici de brânză și, pe lângă producția de brânză națională, multe brânzeturi străine, cum ar fi Emmentaler, Roquefort etc., sunt imitate destul de bine. Brânza de oaie, necunoscută în Anglia, este unul dintre cele mai bune produse românești. Este albă, cu un gust fin, deloc picantă. O ciudățenie a brânzei de oaie este aceea că se face într-o formă lunguiață și apoi se introduce în scoarță de copac. Când se servește la masă, feliile se taie cu tot cu scoarță. Brânza capătă o aromă deosebită în contact cu scoarța de copac, nu una neplăcută, dimpotrivă. Se vinde în cantități foarte mici, pentru că oile nu dau mult lapte.”

***

4.“Este foarte plăcut să te plimbi prin piață într-o dimineață frumoasă de vară. Din toate părțile vine o amestecătură de culori care încântă privirea. Sunt tarabe cu fructe pline cu portocale, rodii, curmale, struguri albi de diverse soiuri și struguri ca ambra de la Constantinopol. Nu mai puțin atrăgătoare sunt tarabele cu legume, cu pătlăgelele de un roșu strălucitor într-un contrast extraordinar cu verdele proaspăt al verzelor și conopidelor. Tot aici poți găsi ridichi și ardei iuți. Apoi sunt tarabele cu ciuperci de toate soiurile, tarabe cu brânzeturi, tarabe cu unt auriu și ouă albe și cărămizii și, peste tot, munți de pepeni. Unii pepeni sunt galbeni, dar sunt și mulți pepeni verzi, ici-colo câte unul tăiat să se vadă interiorul frumos, rozaliu.
Românii nu cultivă toate legumele care umplu piața; cel mai des acestea provin din munca și grija străinilor. ”

***

5. “Bucureştii au fost nu demult un adevărat centru manufactorial, astăzi însă este un oraş esclisivamente de consomaţiune şi de petrecere, prăvălie de prăvălie, cârciumă de cârciumă, grădină de grădină şi complet de complet; se ţin lanţ, toate cu table de litere de aur d-un cot: «La Ştefan cel Mare», «La Napoleon», «La Mihai Bravul», «La Tudor», «La Franţ Iosef», «La Horea», «La Cloşca», «La Purcelul» etc., etc, toate pline de marfă străină şi bere nemţească; var şi cărămidă, sticlă şi lemn, unt şi zarzavaturi ne vine de peste nouă mări şi nouă ţări; în casa cea mai modestă, de la vlădică până la opincă, din duşumea până-n tavan. Din tălpi până-n creştet nu poţi găsi un pat, un pahar, un scaun, un şervet, o cizmă, o căciulă care să nu fie adusă gata din străinătate. În ţara cânepii sacii şi sfoara le cumpărăm de la nemţi.”

Written by

2 Comments

  1. Greu, domnu’ Dragomir, greu, dincolo era mai uşor 😀
    În primul rând, nu prea am mărci lingvistice/stilistice/morfologice de care să mă “agăţ”, ca să determin perioada. 🙁 În al doilea rând, cred că vreo două texte sunt traduceri (textul nr. 3 şi nr. 4). În al treilea rând, mai dă şi tu indicii (sunt textele din aceeaşi carte / din acelaşi autor?)
    În fine, după limbă şi stil şi fără nici un fel de indiciu, cele patru texte nu par foarte îndepărtate unul de celălalt. Prima dată am crezut că sunt în ordine cronologică. Până am ajuns la ultimul text, care este clar anterior cronologic celor de dinainte. Deci: cel mai vechi este textul nr. 1. A doua jumătate a secolului XIX. Apoi cred că urmează, în ordine, textul nr. 5, textul nr. 2, textul nr. 3 şi textul nr. 4 (sub rezerva eventualei “traduceri”, mai greu de detectat cronologic). Dacă nu cumva aparţin aceleiaşi scrieri – deşi stilul îmi pare uşor diferit (s-ar putea să fie acelaşi autor la textele 1 şi 5, restul pot avea foarte bine acelaşi autor sau autori diferiţi). Posibil ca ultimul text să fie de pe la începutul secolului XX. Deci: textul cel mai vechi (nr. 1) e de pe la 1860-70, textul cel mai nou (nr. 4) – de pe la 1900. Dacă dădeai texte mai vechi, cred că mă descurcam mai bine 😀

    1. Bună!. Sunt texte de autori diferiți 🙂 Nu există cronologie și nici altă noimă în afara relevanței pentru pararela cu prezentul 🙂 Să fie bine ca să nu fie ușor!

Răspundeți

Check Also
Borș de legume pentru Postul Paștelui (rețeta preotesei Florica)
Rețeta aceasta a fost culeasă dintr-un sat de Câmpia Buzoiană, de la preoteasa Florica a ...