170 de ani de literatură gastronomică la București

Simona Lazăr Istorie Main article

Se împlinesc primăvara asta 170 de ani de când s-a tipărit prima carte de bucate, la București. Un eveniment care ar putea trece neobservat, dacă nu ne-ar preocupa pe câțiva dintre noi, bibliofili și bibliofagi, deopotrivă, oameni pentru care cartea ține loc de hrană – cartea de bucate, mai cu seamă.

Într-o încercare de trecere în revistă a ceea ce a însemnat – ca literă tipărită – gastronomia bucureşteană de-a lungul veacurilor, am întocmit o lungă listă de autori şi cărţi, vreo douăzeci cu totul, care, prin semnătură şi alte indicii pe care le lasă pe pagina de gardă, reflectă o preocupare destul de vastă pentru subiect, de la jumătatea veacului al XIX-lea încoace, a unor persoane de condiţii diferite.

Întâlnim printre autori de la directoare de pension, precum acea Maria Maurer, care fixează începuturile tipăriturilor bucureştene ale genului la anul 1847 – la un an după „dubla” ieşeană: Kogălniceanu&Negruzzi, cu ediţia a treia a „Bucatelor cercate”, şi tot la un an după ce postelnicul Manolachi Drăghici intra „pe piață” cu prima noastră traducere de gen, cea a cărții bucătarul francez Robert , „de la curtea regelui Franciei”. Tot Bucureștiului îi datorăm fixarea, pe copertă de carte, a sintagmei „bucătărie română”, atunci când tipograful Christ Ionnin publică o culegere de rețete culese din mahalalele Bucureștilor („Bucătărie română”, 1865).

Ce se mai află în „rețetarul cărților de bucate” bucureștene? Găsim colonelese şi generălese care-şi umplu timpul cu bucătăritul – precum Ecaterina Steriady colonelu (venită aci din Galațiul natal și-al primei sale ediții din „Buna menajeră”) sau Maria general Dobrescu -, dar şi autori care semnează cu simple iniţiale, ca „doamna L.I.S.”. Întâlnim, de asemenea, semnături la fel de „inocente” formate dintr-o înşiruire de două sau trei prenume, ca şi nume sonore, puternice, precum cel al temutului gazetar al epocii, Constantin Bacalbaşa.

Ar fi necesară, probabil, o dizertaţie de câteva ceasuri doar pentru a analiza acest aspect vizavi de cărţile de bucate ale Bucureştiului de sfârşit de secol XIX şi început de veac XX. Poate cândva o voi face.

Până atunci, vă propun o reţetă din cartea uneia dintre autoarele citate, generăleasă, dar şi „inspectoare a învăţământului gospodăresc”, dna Maria general Dobrescu.

Pulpă de bou împănată

Te-ar putea interesa și

Iepure în sos de sardele (rețetă din 1847)

Spată de miel umplută (rețetă din 1888)

Written by

Răspundeți

Check Also
Pulpă de bou împănată (rețetă din 1923)
Porporţii pentru şase persoane: un kg pulpă, 50 g slănină, 10 g sare, o lingură ...