Babanu’ a murit dar Iisus învie de Paşte, nu? Peste 20% dintre români nu-şi permit carnea

Tiberiu Cazacioc Actual Articole Main article Trebi gospodărești

Foamea bântuie printre români, la bulgari este chiar horror. Să aflăm deci. Babanu, It Could Be You, Iisus. Masa de Paşte. Este săptămâna Patimilor.

Joia Mare. Mila nu este doar creştinească, este şi a agnosticilor şi a ateilor.

BABANU’, unu la mână

Ştiam toţi că Babanu’ va dispare într-o zi. Pentru că Babanu’ nu mai este cu noi, putem să ne aducem aminte de el. Se spune că fusese profesor la şcoala din cartier. Hâtru, mereu beat, murdar, nespălat, cu unghii suficient de lungi pentru un casting pitoresc. Cu o galerie de vorbe deştepte, mereu altele, ne aştepta la ieşirea din magazinul alimentar din cartier.

Formula lui de succes consta în cerşitul bancnotelor de 1 leu. Le aduna cum putea şi din când în când îşi cumpăra de băut, de aceea era mereu beat. Poate că nici nu mânca. El era un reper de rezistenţă îndărătnică, în oraş şi totuşi la limita lui. Fără casă, dormind prin cine ştie ce locuri, în ger, ploaie, uneori direct pe asfalt. Un Babanu’ care trăia între limite precum Neo din Matrix, printre noi, dar nu cu noi. Tolerat, uneori neînţeles în blândeţea lui, Babanu’ era neagresiv.

În ziua când Babanu’ a fost luat cu 112 eram în trecere pe acolo. El era trântit în faţa farmaciei, murdar, greoi, vorbind aiurea. Personalul farmaciei sunase la Urgenţă, că omului îi era rău dar şi probabil pentru că blocase accesul în magazin. Localnicii treceau pe lângă el. Şi eu la fel. Oamenii de la echipaj se apropiau cu oarecare neplăcere de individul trântit pe jos. Încă un caz social salvat pentru cine ştie cât timp, ca pe urmă să ajungă în stradă. Dar Babanu’ nu s-a mai întors şi am aflat apoi că s-a dus.

Încă un exclus, un înfometat, care ne-a făcut loc la masa bunăstării medii, la masa de Paşte. Babanu’ a fost şi este în fiecare din noi, pentru că limita subţire dintre ei şi noi este uşor de trecut. Fiecare s-a născut cu acel switch al trecerii în cealaltă lume. R.I.P. Babanu’

Doi la mână, IT COULD BE YOU

Film SAMU Social şi al lui Laurenţiu Garofeanu despre oamenii străzii. Oameni ca noi. Care s-au prăbuşit şi nimeni nu i-a ridicat. Oameni pe lângă care am trecut adesea, precum dl. Radu Calomfirescu, un om al străzii. Noi am trecut, noi cei îndestulaţi.

IiSUS, trei la mână

Să deschidem aşadar Sfânta Evanghelie după Ioan şi să mai citim parabola cu Iisus, despre suflet şi trup, milă şi iubirea de aproape. “După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părţile Tiberiadei. Şi a mers după El mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.Şi S-a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştele, sărbătoarea iudeilor. Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: “De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?” Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: “Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin”.

Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: “Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?” Şi a zis Iisus: “Faceţi pe oameni să se aşeze”. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: “Adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva”. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: “Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume”. 

Masa aproape goală de Paşte, patru la mână

Sunt lângă noi, dar nu îi vedem. În mainstream media vedem mese pline. Aflăm despre cursele nebune ale cărucioarelor cu cumpărături. Despre şoselele pline de masini care ne duc în vacanţă. Dar ni se vinde o iluzorie majoritate. Realitatea este că oamenii care fac foamea, nu sunt vizibili, nu îi vedem şi se resemnează cu ceea ce sunt.

Graficele vorbesc de la sine. EUROSTAT, Oficiul European pentru Statistică, adună şi agregă date despre sărăcie în Europa. AICI. Din seria Income and living conditions am extras şi transpus trei serii de date.

Despre câţi români, bulgari şi europeni, nu îşi permit să aibă parte de carne o dată la 2 zile. Nu de Paşte, ci aproape zilnic. Câţi tineri români şi bulgari, câţi concetăţeni români şi bulgari de peste 65 de ani, sunt în aceeaşi situaţie .

Nici ziarele, nici programele de ştiri, nici Facebook-ul nu vorbesc despre excluziune, despre oamenii invizibili.  Nici voi nu ştiu câţi aţi ajuns până aici cu lectura. Este trist, nu?

Persoane care nu-si permit carne

Morala?

Sărăcia economică este şi aici şi în Europa. De Paşte să ne gândim la cei ce nu au. Şi poate vom îndrăzni să oferim o uşurare, temporară, unui om al străzii. Suntem aproape de Înviere şi de o nouă speranţă ! Nu la malul mării, nu în palatele celor bogaţi. Ci în sufletele noastre! Hrana este în puterea noastră!

PS. Mulţumesc cercetătorului Bogdan Voicu de la ICCV, cu care discut uneori, ca amator, despre calitatea vieţii şi ceea ce nu observam.

 

Cei șapte ani de acasă ai gastronomului

Written by

Răspundeți

Check Also
Depardieu, Vatel și Regele-Gastronom (cu 2 rețete à la Gérard…)
Pe Gérard Depardieu l-am întâlnit într-un februarie, acum câțiva ani, la Nisa, la deschidarea Carnavalului, ...