Mircea Groza – Piroște cu pătură în frunză de nap

Mircea Groza Istorie Main article Rețete Zdravene

Am primit această rețetă de la Hunyadi Elvira. Este o rețetă foarte veche din Moigrad și o știe de la bunica sa, Veronica Pilichii (Prunea Veronica). Aceasta spunea că o făcea și mama ei, Floarea Pilichii (Iov Floare). O face și mama Elvirei, Măria Petrușului. Dar o face și Elvira! Patru generații…

Vorbeam de atâtea ori despre inventivitatea țăranului. Iată încă o dovadă. Veronica Pilichii vroia să facă piroște. Nu avea orez. Atunci mai nimeni nu avea orez. Poate în satele mai răsărite, unde trăiau evrei și câte unul ținea o prăvălie, acolo, uneori, găseai și ”rișcaș”, adică orez. O astfel de prăvălie era și la Mograd. Banii cam lipseau… Dar în micul sat Moigrad, sat care se întinde sub zidurile Castrului Roman de la Porolissum, oamenii se descurcau cum putea. Veronica Pilichii făcea o pătură. Din aluatul respectiv, ori făcea tomaji (tăiței mai subțirei), ori laște (tăiței mai lați), ori făcea lășcuțe, astea fiind pătrățele mai mici sau mai mărișoare. Dacă le făcea mai „mânânțele”, mai mărunte, așa cam la 4-5 mm, le folosea în zupă de găină ori de rață, ce galiță avea prin ocol, ori le prăjea puțin și le folosea când făcea piroștele. De post, cu ”hiribe” proapete sau uscate, sau de dulce când folosea carne de porc proaspătă sau afumată. Carnea nu o toca, întotdeauna era tăiată cu o securiță pe un butuc sau pe o scândură special pregătite pentru tăiatul porcului. Vara, când varza murată se terminase, folosea frunzele proaspete de sfeclă (de ”nap”), frunze de podbal, frunze de tei neânflorit, de vie ori de ștevie…
Dacă lășcuțele erau mai mărișoare, le folosea să facă ”laște scurse”, adică fierte și strecurate. Le combina cu ”scoacă”, brânză făcută din lapte acru smântânit, de bivoliță, sau cu brânză de oaie, dar atunci punea și oareșce clisă friptă, jumeri…

Uneori, făcea un aluat mai vârtos. Nu-l întindea ”pătură”. Îl dădea pe răzătoarea mare și făcea ”razalăii”. Îi usca pe o față de masă curată și îi băga puțin și în ”ler”, în cuptorul sobei. Prindeau o culoare frumoasă, aurie…Uneori făcea piroște cu razalăi sau zamă de razalăi ”pârgăliți”.

Dacă ne întoarcem la piroște, trebuie să amintim faptul că acestea se făceau numai în sărbători, uneori duminica.

Vă prezint în continuare două materiale video în care veți descoperi rețeta de piroște cu pătură (de post și de dulce) dar și minunata muzică din Moigrad, comuna Mirșid din județul Sălaj.

Mircea Groza – despre sarmale & zamă de sarmale

Written by

Răspundeți

Check Also
Tochitura moldoveneasca
Tochitura moldovenească a Niculinei Măric
Tochitura moldovenească! Rețeta aceasta este atât de populară pe plaiurile moldovenești, încât nu există gospodină ...