Din bizareriile ospitalității românești din sec. XVIII și XIX. Două povești de te pufnește râsul

Cosmin Dragomir Istorie Main article

Însemnările călătorilor străini prin Țările Române se numără printre cele mai importante surse de informații despre cum arăta societatea în secolele trecute. Ei au consemnat destul de multe detalii despre orânduiala curților domnești și boierești cât să ne construim o imagine consistentă a vieții de zi cu zi din acele timpuri. În ceea ce privește ospitalitatea călătorii susțin, majoritar, că au fost tratați cum nu se poate mai bine, îndestulați cu hrană bună și cantități enorme de vin. De strâmbat din nas au strâmbat, mai ales, la faptul că paharul pentru vin sau apă și lingurița de dulceață erau folosite la comun, de către mesenii. Mai jos vă prezint două cazuri în care ospitalitatea autohtonă m-a lăsat fără cuvinte.

„Vinul a curs peste barbă și peste blană, până la pământ”

Franz-Joseph Sulzer (1727-1791), om de încredere a lui Alexandru Ipsilanti, povestește despre turnatul vinului rămas în pocal în capul comesenilor ca urare neobișnuită: „Ca Sulzer să fie și mai scandalizat de comportamentul acestor boieri care se cred atotputernici, un alt mare boier, marele ban Dudescu, varsă paharul cu vin în capul marelui vornic Filipescu, gest care se vrea «o urare neobișnuită» în cinstea domnului, în prezența căruia se desfășoară scena.
«Vinul a curs peste barbă și peste blană, până la pământ», notează, urmărind cum lichidul roșu se prelinge pe obrajii boierului, îi invadează barba, lungă și deasă, samurul sau cacomul giubelei. Urarea neobișnuită pentru el este însă un obicei al locului care s-a păstrat din 1778 pănâ în 1813. «Păzește-te de obiceiu cel prost și mojicesc carii unii către priiatini și către iubirea de soție fac, ca vinul carele nu-l pot vea din pahar îl varsă pe hainele acelora care nu-l pot bea. Aceasta mare prostie și mojicie iaste.» De aici a rămas, poate, expresia folosită și azi: «A băut până și-a pus în cap». Păcat de vin, totuși!”*

„Boierul îmi trimise, sâmburii merelor, pe care le mâncase el”

În timpul lui Vodă Gheorghe Caragea (1812-1818), ajunge în ţară un francez, Lagarde, cu treburi diplomatice, şi în răstimpul petrecut la noi prânzeşte în casele banului Brâncoveanu, cel mai bogat boier al Ţării Româneşti. „Ieri am luat masa la Brâncoveanu Basarab, unicul descendent al acestui principe nenorocit ucis atât de crud în Castelul celor şapte turnuri… Trece drept cel mai bogat boier al Valahiei; bunurile pe care le-a moştenit de la strămoşii săi în propietăţi teritoriale, sunt preţuite cam la patru milioane de piaştri.
Înainte de a ne aşeza la masă, servitorii în costumele diferitelor naţiuni aduseră apă în ligheane de argin aurit. Ne spălarăm mâinile cu săpun de tot felul, pe urmă ne aşezarăm la masă, îndată ce stăpânul ne dete pildă.
Nu-ţi trimit lista de bucate (n.m. ahhh!) dintre care unele au fost turceşti, altele germane, multe valahe şi ruseşti, dar într-un belşug, care dovedea, pe câtă bogăţie, pe atât lipsă de gust. După obiceiul de aici, fiecare îşi întindea mâna spre farfuria care îi era mai la inimă, decât curată; deci trebuia să mă conformez acestui obiceiu sau să mă hotărăsc să rămân cu stomacul gol. La desert, ca un semn de consideraţie deosebită, boierul îmi trimise, sâmburii merelor, pe care le mâncase el, apoi ni se servi vinuri din Arhipelag, mied de douăzeci de ani, vin de Tokay şi după patru scrute ore de şedinţă gastronomică, se spălarăm din nou mâinile, gura, barba; ne stropirăm cu parfumuri şi trecurăm în salon”. **

Surse:

 

* Patimă și desfătare, despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750 – 1860, Constanța Vintilă-Ghițulescu, ed. Humanitas 2015.
** Scrisorile lui Lagarde către prietenul său Julius Grifftih, în P. Desfeuilles et Jean Lassaigne, Les Francais et la Roumanie, Bucharest 1937 via George Potra, Din Bucureștii de ieri, vol II, ed. Științifică și enciclopedică, 1990.

Credit Foto wikimedia.org 

Domnitorii noștri aveau bucătari străini încă din sec. al XVI-lea

Written by

Răspundeți

Check Also
Cafea boabe și bere gulerată
De ce preferă cumpărătorul român cafeaua boabe celei măcinate? De ce le place românior berea ...