Ziare, politică și gastronomie. Sau cum transmiți mesajul potrivit chiar și printr-un meniu tipărit.

Simona Lazăr Istorie Main article

Trebuie să recunoaștem că jurnaliștii de altădată, ăia vechi, de demult – și când spune „de demult”… chiar cu multă vreme-n urmă este – stăpâneau foarte bine instrumentele de comunicare. Nu aveau ei cine știe ce „social-media” la îndemână, dar mesajele ajungeau drept la țintă. Uite, bunăoară, meniul ăsta din toamna lui 1881. Deși e-o simplă listă de bucate, prin numele a patru feluri de mâncare spune tot ce e de spus.

Dar n-o să-ncep de-acolo, ci cu vreo 34 de ani mai devreme de ziua în care „pârâtul” meniu fu servit. Și asta pentru că, pretinzându-ne noi și-oleacă de adnotatori ai vremilor trecute, ne simțim obligați să o facem.

Am trecut lejer pe lângă o aniversare care s-ar fi cuvenit să fie notată apăsat în calendare: 160 de ani de la primul număr al ziarului „Românul”, publicație cunoscută îndeosebi prin liderul său, jurnalistul, memorialistul și omul politic C.A. Rosetti.

La 9 august 1857, în Bucureștiul răvășit de proiecția „micii Uniri”, lua ființă ziarul „Concordia”. La puțină vreme, își schimbă numele în „Românul”, căci pare-se că mai mare nevoie aveau „făptuitorii” epocii de conștiința de neam, decât de „concordia” ce ar fi cauționat împlinirea unui ideal. Cel puțin ăsta trebuie să fi fost gândul lui C.A. Rosetti, când dădu drum în lumină acestei publicații radical-liberale. O vreme, ziarul sprijini pe acela care, prin alegerea lui pe tronurile celor două principate, desăvârșise unitatea.  Dar repede se poziționă împotriva lui Cuza și asta duse la cenzurarea și închiderea „Românul”-ui. Reapăru sub numele de „Libertatea”, dar iarăși fu închis. Și-atunci, se-ntoarse-n luptă cu un titlu și mai elocvent: „Conștiinția naționale”… Abia după abdicarea lui Al.I. Cuza, ziarul condus de Rosetti și impulsionat de tezele liberale ale Brătienilor se reîntoarse în casele abonaților săi – și erau vreo 2000 aproape, la vremea aia, ceea ce nu era deloc rău dacă ne gândim câtă lume cu știință de carte trăia pe atunci -, ca și în tolbele micilor vânzători de ziare, care le strigau titlurile în gura mare.

„Românul” i-a supraviețuit 20 de ani întemeietorului său. Până în 1905. După care făina altor publicații începu a se măcina la moara timpului…

Am menționat această cronologie, mai mult pentru a înțelege de ce, în septembrie 1881, Rosetti însuși stătea în capul mesei la aniversarea… „de argint”. Se sărbătorea atunci sfertul de veac de la „a doua venire pe lume” a „Românului”. Din motive pe care istoria jurnalisticii nu le-a notat (încă), fondatorul trecea în penumbră cei nouă ani de zbateri dinainte…

O posibilă explicație ar fi aceea că anul 1881 fusese unul interesant: la 10 mai, se aniversaseră 25 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I și 4 ani de la declararea Independenței, iar cu acest prilej, Principatele Române au devenit, oficial, Regatul României. Poate că Rosetti și anturajul său au vrut să puncteze și asta, prin antinomie cu ceea ce se întâmplase în perioada lui Cuza: anume că ziarul fusese de la început alături de Carol I… Iar urmărind desfășurarea meniului, încă mai multe vom înțelege.

Articol în curs de actualizare

 

Written by

Răspundeți

Check Also
Potcoave de crap (saramură)
Potcoave de crap, saramură (rețeta Kerei Calița)
Potcoave de crap? Adică... s-or potcovi crapii cei dolofani cum se potcovește... oul de Paște? ...