Paul Fulea (Crama Histria): Fiecare băutură își spune povestea la momentul oportun

Cosmin Dragomir Actual Interviu Main article

Pe Paul Fulea de la Crama Histria l-am întâlnit în urmă cu aproximativ 300 de zile. De atunci, vreo două le-am petrecut împreună, fie față în față, fie la telefon, ceea ce nu-i deloc puțin. A înțeles, din primele minute, cât de important este ca antreprenorii din HoReCa să sprijine cercetarea istoriei gastronomiei și a ospitalității românești așa cum și eu înțelesesem cât de important e să sprijinim producării mici și medii. Nu îi eram dator cu acest interviu, pur și simplu am simțit nevoia să vi-l prezint și vouă pe Paul că poate o să vă bucurați de cunoștință așa cum mă bucur eu. Dacă, la finalul textului, vreți să aflați mai multe despre vinurile lui vă invit să intrați pe site-ul lor cramahistria.ro

Faci parte din acea categorie de persoane despre care se scrie peste tot apreciativ: fost corporatist ajuns antreprenor cu un bussines curat & (de ce, nu?) simpatic (despre vinificatori numai de bine!). Totuși, lucrurile sunt mult mai complicate…

Multumesc frumos. Ai ridicat deja stacheta si lumea se va astepta la foarte multe. Si nu sunt chiar atat de simpatic. Sunt un om normal, daca prin normal se intelege nebunia de a visa, asumarea de riscuri ce frizeaza un pic inconstienta (doar un pic) si dorinta de a duce mai departe o afacere dezvoltata de tatal meu.
Lucrurile sunt mai complicate doar in masura in care orice viata de om nu este simpla. Acum…nici nu stiu ce sa mai povestesc. Doar ca, pana la a prelua acest business, am fost mult mai retras. Acum, stand de vorba cu oamenii la degustari, la targuri, la evenimente, ma trezesc vorbind vrute si nevrute (a se citi povesti despre mine, despre tatal meu, despre oamenii din jurul meu) pe care nu credeam ca ar trebui sa le povestesc.

De unde și până unde dragostea pentru vinuri?

In primul rand, este dragostea pentru vita-de-vie. Am copilarit in vie, alergand dupa tatal meu. Am calarit tractoarele, remorcile. Mergeam vara dupa oameni prin Moldova cu tatal meu, inghetam la taiat, ma mozoleam la recoltat, ma ratoiam cand cei de la crama ziceau ca strugurii nu au destul zahar si ma jucam printre butoaiele mari de vin. Cam de acolo a venit.

Dacă vă place #drinklocal și vreți să dați o mână a ajutor completați acest chestionar. Scurt, fain și la obiect

Ce șanse au cramele mici – din ce în ce mai multe și mai bune – pe piața din România? Dar pentru afară?

Eu cred ca este loc pe piata si au sanse mari de succes toate cramele. Vinurile sunt din ce in ce mai bune – iar acest lucru se observa si o observa si consumatorii. Nu este usor sa intri pe piata romaneasca, inca se manifesta o reticenta destul de mare la nou, insa cu rabdare si constanta in calitate, se va reusi. Piata externa, insa, cred ca este o alta poveste. Aici nivelul de investitii pentru a reusi este mai mare, iar vinul romanesc nu este perceput ca fiind de calitate – nu il poti vinde la un pret care sa acopere si investitiile de promovare. Este o alta discutie, cam lunga si nu prea placuta – din punctul meu de vedere.

Este oenoturismul un vârf de lance pentru turismul românesc?

Poate fi. Chiar poate fi. Sunt multe crame care incep sa primeasca turisti. Si noi o facem. Fara a avea facilitati deosebite – cel putin deocamdata, insa le aratam ceea ce suntem. Cum ne lucram via, marea care ne scalda la orizont, crama e deschisa tot timpul si sa stii ca inca nu am gasit pe cineva sa nu aprecieze o placinta dobrogeana cu branza si verdeturi asociata cu un vin de-al nostru.

Bănuiesc, că te-ai opintit prin hățisurile legislative românești. Unde-s cele mai mari probleme, mai ales pentru un business recent? Ce și cum ar trebui schimbat?

Aceasta este o intrebare cat o serie de interviuri. Si sunt multi oameni mai in masura sa raspunda – cu o mai mare expertiza. Ce pot sa spun este ca da, m-am opintit. Legislatia, in general, este complicata, neclara si lasa loc la interpretari. Din pacate, noi nu reusim sa aplicam principiul american (uite influenta corporatista) „KISS – Keep it stupid simple”. Fa lucrurile atat de simple incat oricine sa le priceapa. Mai avem de invatat pana acolo.

Spune-mi câte ceva despre Ammos, gama premium a Cramelor Histria, recent lansată.

Prin intermediul Ammos am incercat sa scoatem in evidenta calitatile cele mai pregnante ale vinurilor noastre de pana acum. Gama este alcatuita, momentan, dintr-un cupaj alb si unul rose. Am folosit Riesling si Sauvignon Blanc pentru Ammos Blanc si Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra pentru Ammos Rose. Ammos reprezinta, atat din punct de vedere calitate, cat si din punctul de vedere al prezentarii, varful nostru de lance. Mai mult de atat, denumirea marcii – Nisip in limba greaca – indica specificul terroir-ului, faptul ca suntem aproape de mare si ne leaga de istoria vechii cetati de la Histria.

This slideshow requires JavaScript.

Faci și turism de cramă. Ce înseamnă asta mai exact, cât costă și ce oferi?

Asa cum am povestit mai devreme, inca nu avem facilitati deosebite pentru turism. In schimb, oferim un tur de plantatie, tur de crama (iar daca au noroc si avem vin in vase facem si o degustare direct din crama), degustare de 4 sau 6 vinuri din gama Mirachi, placinta dobrogeana. De asemenea, fiecare client care achizitioneaza unul din cele doua pachete primeste si o sticla de vin – ce a apreciat cel mai mult din cele degustate. Preturile sunt de 60 de Lei sau 80 de Lei, in functie de numarul de vinuri alese pentru degustare.
Si… mai facem ceva. Nu chiar in zona de turism viticol – mai mult in zona de sport „viticol”. Lansam anul acesta un concurs „Wineracers” ce se va desfasura in si prin plantatie – Concurs de MTB si un concurs de Semi-Maraton. Speram sa fie un succes si sa il organizam in fiecare an, de acum inainte. Daca ai timp, te astept pe 22 Octombrie pe la noi.

Alb, roșu sau roze? Sau albastru?

Albastru nu am apucat se degust. In rest, optiunea mea este clara. Alb, Rose sau Rosu. In functie de meniu, de stare, de vin, de ocazie, de prieteni, de povesti. Vinul este o poveste in sine, cu un milion de povestitori diferiti. Nu te plictiseste niciodata si nu vei cunoaste povestea sub toate formele ei niciodata. Asa ca… alb, rose sau rosu. De fiecare data.

Șpriț ori niciodată spriț?

Eu nu beau sprit. Insa… oare chiar este gresit? Nu stiu. Ce stiu eu este ca nu ii mai simt la fel aroma, ca nu il pot savura la fel. Insa… daca altcineva are o alta parere nu inseamna ca este gresita. Daca va place, go sprit!

Care e cel mai bun remediu pentru o mahmureală strașnică?

Un pahar de vin? Nu, nu cred. O ciorba de potroace nu prea da gres. Acrita corespunzator cu zama de varza. Pana acum, cel mai bun remediu. Pentru mine.

Când recomanzi bere, când distilate, când vin?

Buna intrebare. Cand vrea omul care ma intreaba. Fiecare bautura are momentul ei. Fiecare isi spune povestea la momentul oportun pentru a fi ascultata. Eu personal asociez berea cu setea. Nu prea o pot asocia cu mancarea – dar asa sunt eu. Distilatele sunt, cum se spune, placerea mea vinovata. Toate au povesti, toate merita ascultate, fiecare dupa cum iti spune inima in acel moment. Nu cred ca exista ocazii strict pentru un tip si altele strict pentru altul.

Planuri?

Nu ti-am zis ca sunt normal de visator (sau anormal)? Am multe. In primul rand, dezvoltare de crama – capacitate de vinificatie, branduri, soiuri. In al doilea rand, zona de oenoturism – capacitati de cazare, restaurant (poate), centru de primire turisti. Numai acestea inseamna o munca pentru inca ceva ani de acum inainte. Mai vedem, apoi. Poate mai stam de povesti.

De ce ne stau sarmalele în gât? Despre identitatea culinară românească

Written by

Răspundeți

Check Also
Recomandări GastroArt: trei cărți cu și despre gastronomie
Mi-am propus ca pe lângă articolele de istorie gastronomică și a ospitalității românești să vă ...