Pivnițe și cuhnii bârsene: Avionul lui Aurel Vlaicu și „Călăuzul străinului prin Braşov”

Bogdan Gabriel Istorie Main article

Serial brașovean de istorie mondenă și gastronomică

Motto : Braşovul posedă un număr mare de « locuri» . Mâncărurile şi băuturile ce se servesc oaspeţilor în ele sunt bune în calitate şi moderate în preţuri, citat din “Călăuzul străinului prin Brașov” 

 

Încă din epoci trecute orașul-cetate Brașov, prin locul în care este așezat, respectiv răscruce de trecători între trei țări, Moldova,Țara Românească și Principatul Transilvaniei, precum și poartă cosmopolită între ideologia și cultura a două imperii, Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, a avut întotdeauna o atitudine aerisită vis a vis de multiculturalitate, aceasta manifestându-se în toate formele ei. Și cum putem studia și observa aceasta mai bine, decât prin prisma zumzetului de voci și râsete, amalgamul de comenzi în platouri vârlave cu arome amețitoare, purtate sprinten de escadroane de „garcon” sau de “băieți de han și prăvălie” – depinde de așezământ. Se mai aude fâsâitul borvizului turnat rece în pahare elegante cu vin alb dulce sau vin aspru sec ardelenesc vărsat în străchini de lut – și-aceasta după ștaiful locului – acorduri de lăutărie, clinchet de pahare, negocieri de cazare, miros de cafea, arii și cuplete de operetă aplaudate de elita orașului, lăudate și criticate în „foaiere” cu iz de trabuc și pipă, alături de cognace vechi, lichioruri scumpe și cofeturi rafinate. Lăsându-ne purtați de acest noian de senzații, ajungem în locuri precum cafeneaua vieneză a hotelului Coroana, unde parcă și vedem aievea cum negustorul grec corpolent cu mâna plină de inele ce-i trădează opulența levantină și ofițerul nobil austriac, blond-grizonat, impecabil și scorțos, cu butoni de argint și drept ca lama baionetei, se întrec în a atrage atenția mondenelor vremii, ce zâmbesc timid și-și pleacă sfios ochii în spatele evantaielor.

Un ochi mai experimentat ar observa însă că sfiala este doar de fason, în spatele evantaiului, ele sorbind din ochi un publicist-corespodent englez, al unui ziar din Londra, subțire, tânăr și de neignorat faptul ca are diurnă acoperită în sovereign și lire de aur! Da, erau la Coroana corespondeți străini. Europa fierbe. Este 1914. Dar să părăsim hotelul Coroana căci el nu este singurul. Sumedenii de hanuri și case de oaspeți, restaurante și cofetării pentru diferite buzunare, obiceiuri și obișnuințe. Era Hanul „La Soarele de Aur”, pe strada Colonel Buzoianu nr 1, actualul Liceu de Muzică. Aici a concertat în cinci reprezentații însuși Johann Strauss în 1849. Este Hanul Maria D. Orghidan, clădire aflată pe Strada Castelului nr. 91, declarată monument istoric.  Hanul „La Vulturul de Aur“, azi Şcoala Populară de Arte de pe Str. Lungă nr. 1 a fost construit la sfîrşitul secolului XVIII. O lungă perioadă de timp a funcționat aici teatrul orăşenesc iar din 1928, conservatorul de muzică. George Enescu a poposit aici de mai multe ori. Mai era „Hanul Roşu“ pe Strada Nicolae Bălcescu, numărul 16, trăgeau în special cei din Făgăraş. „Hotelul Unio, hotel cu un renume mai rău. În locul lui a apărut în 1893, Grand Hotel, cu opt vane pentru baie. Pe actuala Stradă Republicii, fosta strada a Căldărarilor, a existat „Hotelul Barosch, amenajat din casa lui Montaldo şi deschis în anul 1894. Avea 48 de camere, baie şi chiar telefon. . Pe strada Lungă nr 5 „La Cerbul de Aur“, locul unde a dormit domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in drum spre exil, împreună cu prinţesa Maria Obrenovici a Serbiei.  Strada Lungă nr. 4, a fost Hanul „La Mielul Alb“ cu o istorie aparte despre care vom vorbi la momentul potrivit.  Hanul „La Porumbelul“ a funcţionat pe Strada Iuliu Maniu nr. 27.  Aici trăgeau. Negustorii unguri trăgeau la Hanul „La Oraşul Pesta“, de pe Iuliu Maniu nr. 32. Hanul „La Raţa“pe Strada C. Brâncoveanu nr. 22, unde trăgeau grecii şi turcii. Pe faţada principală se distinge un basorelief cap de turc. De asemenea si multe cârciumi și restaurante cum ar fi : restaurantul Coroana, unul dintre cele mai vechi localuri de lux, inaugurat în 1910(parte integranta in hotelul Coroana) , restaurantului Aro, în 1939 (parte integranta in hotelul ARO). Restaurantul Luther, frecventat de intelectualii Braşovului, patronul, domnul Ioan Moşoiu, un filantrop vestit pentru donatiile sale. În palatul Czell, era restaurantul Ursu, restaurant elegant. Avea însă și un department de reveneală o braserie, unde era deschis la 5 dimineaţa și cheflii dădeau buluc la  ciorbă de potroace, ciorbă de burtă și tuzlama regală din bucăţi de burtă în sos  cu smântână şi usturoi. Celebra Gaura Dulce cu flechiile ei. Carnea friptă pe jar se aducea pe un fund de lemn, era tăiată fierbinte, în fața clientului în formă de tăieţei se potrivea de sare şi piper. Bineînțeles nu lipseau nici stabilimentele de noapte, cu dansatoare, cu fete de treabă pe umărul cărora puteai să-ți plângi amarul și la sânul cărora nu exista să nu găsești alinare și compasiune. De asemenea cafenele, cofetarii, pivnițe și crame de vin, cărora le vom dedica un episod separat. Dorim să pornim împreună cu dumneavaostră un excurs gustos, cu informație multă și cu mirodenii felurite, să vizităm toate aceste stabilimente, să le scotocim prin cămări, să le iscodim cuhniile, să le ademenim și să-i tragem de limbă pe bucătari. Să la aflăm secretele, poveștile, unele vesele și la lumina zilei, altele întunecate petrecute în penumbra nopții, în hățișurile întortocheate de piatră, dintre strada Căldărarilor, Poarta Vămii și strada Aței (toate, denumiri vechi), de parcă aici s-ar fi inspirat Alexandre Dumas când a scris Misterele Parisului. Să le aflăm aromele!.

În încheierea acestui prim episod vă mai spunem că la hotel Europa, un alt hotel important al Brașovului în sala de mese, în 1909, Aurel Vlaicu a expus avionului său: „de forma unei libelule, construit din lemn de brad, de gorun şi din pînză“, scria Gazeta Transilvaniei.

 

Credit Foto: orasulmemorabil.ro & brasovhoteluri.ro 

Despre C. Dobrogeanu-Gherea și  restaurantul gării din Ploiești

Written by

Răspundeți

Check Also
Birtul pe roate – probabil primul food truck din România
De câțiva ani, street food-ul capătă și la noi consistența unui fenomen de masă: s-au ...