Palatul Élysée, între puritanismul britanic și exuberanța franceză

Simona Lazăr Istorie Main article

Palatul Élysée a găzduit poate mii de dejunuri oficiale, dineuri de gală și banchete. Dar cel de acum 60 de ani e cu siguranță unul memorabil.  La 4 aprilie 1957, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii – însoţită de Alteţa Sa Regală Prinţul Philip, duce de Edinburgh – făcea o vizită la Paris. Franţa şi Anglia, nu de puţine ori rivale în decursul istoriei, aveau prilejul să-şi arate cele mai mari valori. Fotografiile vremii ne-o înfăţişează pe regină la dejunul oferit în onoarea sa de preşedintele Franţei, René Coty, la Palatul Élysée: în picioare, etalându-şi colierul de diamante şi rostindu-şi discursul în limba franceză; apoi, ridicând cupa de şampanie şi umezindu-şi buzele, gest replicat imediat de preşedinte şi de celelalte personalităţi prezente la masă.

Palatul VersaillesVizita reginei la Paris a fost însoţită de o serie de anecdote legate de puritanismul obiceiurilor casei regale britanice, dar şi de idiosincraziile suveranei în materie culinară. Un secret care se şuşotea prin saloanele înalte ale Parisului, în preziua vizitei, era că ambasada britanică verificase din timp lista invitaţilor care trebuiau să participe la recepţia regală. Aidoma ca la intrarea în facultate, pe această listă figurau “intraţi” şi “respinşi”. Printre cei admişi se numărau miliardarul Carlos de Beistegui, Jean Cocteau, Marcel Boussac. În rândul respinşilor apăreau Ali Khan, Onassis, Christian Dior, Dubonnet, Sacha Guitry. Motivul invocat pentru acesta din urmă, ca şi pentru mulţi alţii: “e divorţat” (Guitry a patra oară!), iar divorţurile sunt ceva “shocking” pentru curtea regală…

Presa pariziană a timpului a subliniat că britanicii cred despre francezi că, în materie de bucătărie, au adesea gusturi… perverse. Ei nu înţeleg, de exemplu, cum pot aceştia să mănânce broaşte sau melci. Când Regina Elisa­beta a II-a a descoperit, printre felurile de mâncare ce urmau să fie aşezate la  masa oficială de la Luvru, unul cu denumirea “Arici în cuib”, s-a neliniştit foarte tare. Discret, ea a întrebat ce conţine această mâncare executată de maestrul bucătar Camarou şi a răsuflat uşurată când i s-a spus că “ariciul” este, de fapt, un “ghem” de ficat de gâscă, împănat cu lamele de trufă; cât despre “cuib”, acesta era executat dintr-o banală brioşă, împănată cu lamele de migdală… Regina a apreciat în schimb serviciul de tacâmuri de la Palatul Élysée, din argint de calitate, foarte fin lucrat, care era o probă a minunatei arte franceze.

Dejunul de la Élysée – palat care, spunea regina, “pare făcut ca să unească cele mai vechi naţiuni” – a pus la încercare talentul bucătarului-şef M. Cormier. Acesta a pregătit, pentru a delecta “palatul”  gurii înalţilor oaspeţi, specialităţi precum homar “à l’armoricaine” sau “suprem de becaţină Grand Siècle”. Se spune că toţi lucrătorii din cuhniile prezidenţiale au fost terorizaţi de gândul că suveranei britanice nu îi va plăcea meniul – la Élysée, dintre toate deserturile, se optase pentru cele numite (neinspirat) “frivolités”, ceea ce ar fi putut crea neplăceri, dat fiind puritanismul afişat pe tot ­parcusul vizitei –, iar Cormier a răsuflat uşurat când oaspeţii regali au părăsit pământul Franţei.

De altfel, vizita nu a fost lipsită de incidente – minore, e drept – care ţin de domeniul gastronomic. Ultima recepţie oficială oferită de Coty reginei şi prinţului consort a avut loc la Palatul Versailles, unde 150 de invitaţi au luat masa în celebra Sală a Oglinzilor. Cotidienele franceze povesteau a doua zi că un maître d’hôtel a fost rănit în timp ce se pregătea să îi servească pe oaspeţi. Una dintre piesele de ciocolată (o adevărată bijuterie culinară), care reproducea un grup statuar celebru, s-a topit din cauza căldurii şi a căzut, lovindu-l pe tânăr şi schimbând întregul traseu de servire a mesei.

Palatul Elysees

Palatul Élysée

Dejunul din 9 aprilie 1957

Cardinal des mers Armoricaine/ Homar armorican; Riz Pi­law/ Pilaf; Coeur de Charolais Montpensier/ Inimă de vită Mont­pensier; Croustade de mousserons/ Crustade cu ghebe; Suprême de bécasse Grand Siècle/ Suprem de becaţină Grand Siècle; Salade de Laitue/ Salată; Corbeille de Carpentras/ Coş de fructe; Frivolités/ Frivolităţi. Bău­turi: Puligny-Montrachet les Chalumeaux 1950; Château-Beychevelle 1929; Clos-Vougeot Grand Maupertuis 1945; Champagne Charles Heidsieck 1949; Champagne Taittinger 1949

Muzeul Luvru

Dejunul din 10 aprilie 1957

Truite Givrée Printanière/ Păstrăv după metoda Printanière; Dèlice de Pintade Vèronique/ Deliciu de bibilică Vèronique; Barquette de Lauris/ Barchete (bărcuțe) de aluat sfărâmicios, ca la Lauris; Hèrisson Pèrigourdin au Nid/ „Arici” de Perigord în cuib; Coeurs de Laitues/ Inimi de lăptucă; Pêches Glacées Mireilles/ Piersici glasate Mireilles; Chablis Moutonne 1952; Château Latour 1934; Chambolle Musigny 1947; Paul Roger 1943 en magnum.

Palatul Elysees - meniu

Iată și două dintre rețetele de acum șase decenii, ca să-ți fie pe plac:

Homar „à l’armoricaine”

Crustade cu ghebe

Citește ale cronici de istorie gastronomică ale Simonei Lazăr AICI și AICI

 

Written by

Răspundeți

Check Also
homar
Homar „à l’armoricaine”
Homar „à l’armoricaine” este una dintre rețetele deja „clasice” ale bucătăriei franceze, pe care o ...