Biblioteca noastră gastronomică postdecembristă

Cosmin Dragomir Actual Articole Main article

Articol scris și publicat în revista “Dilema Veche”

Cînd intri într-o librărie bine aprovizionată, raftul cu volume gastronomice românești îți poate lua ochii. Cărți lungi, late, înalte, cu sau fără poze, cu sau fără supracopertă dau impresia unui domeniu acoperit, cu atît mai mult cu cît este intens mediatizat de doar cîțiva ani. Cu cît te apropii mai mult, cu atît vezi că, de fapt, stăm destul de prost și, dacă ești pasionat și hîrșit nițel în mățăraia breslei, observi o alandalitate amendabilă.

Cărțile de bucate autohtone tipărite în ultimii ani pot fi categorisite simplu: de conjunctură (Laura Adamache, Horia Vîrlan, Dan Silviu Boerescu), de self-branding (Joseph Haddad, Aida Parascan), de vedete (Laura Cosoi, Stela Popescu, Mihai Tatulici), extensie în off­line (Geanina Staicu Avram aka Jamila Cuisine, Gina Bradea), nișate (Ligia Pop, Olivia Steer, Anca Lungu), reeditări (Sanda Marin, Silvia Jurcovan, Constantin Bacalbașa, Kogălniceanu & Negruzzi, Manolache Drăghici, Maria Maurer), amintiri, povești și rețete (Florin Dumitrescu, Mircea Radu, Veronica Bectaș, Bogdan Ulmu, Adriana Babeți), antologii la temă (Intelectuali la cratiță, Varză à la Cluj), povești (Matei Pleșu), autobiografii (Adrian Hădean).

O altă categorie, de data aceasta extrem de generoasă, este formată din zecile de cărți de bucate, comune, întocmite de bucătari, bucătărași sau chiar autori din afara domeniului, dar care au sesizat oportunitatea financiară facilă.

În cîteva linii mari și seci, situația e asta: Hadad își consolidează poziția de mentor în haute cuisine, Dumitrescu se alintă cu adevărata rețetă de carbonara, dar și cu pîinea cu untură, Cosoi se face de rîs la paritatea paste făinoase/capere, Boerescu scrie cantitativ și la termen, iar Gina Bradea publică rețetele de pe blog, alternînd ciorbele cu deserturile într-un sumar zdruncinat grav de anomaliile temporale din Star Trek. Remarcabil rămîne volumul lui Hădean, de o sinceritate dezarmantă. Printre ele mai apar demersuri editoriale gastronomice subiective, maligne chiar, precum cel de anul trecut al revistei Biz. Un caz aparte este volumul Poveţele maicii Sofronia de Alexander Reinhardt. În spatele personajului și al autorului (inventați) se află, de fapt, Vlad Macri și Cosmin Zidurean.

Există și o subțirică bibliografie dedicată recenziilor de restaurante (trei ghiduri ridicole și părtinitoare semnate cu pseudonimul Gastronomicus 1996, 1998, 2000, și volumele lui Peter Imre, Claudiu Leonte și al Sandei Nițescu) și un studiu dedicat celei mai celebre familii de antreprenori HoReCa de la noi ­– „Casa și familia Capșa, în România modernă 1852-1950“ de Maria Magdalena Ioniță. Avem două manuscrise descoperite în arhive și publicate prima dată (Mihai Lupescu – Din bucătăria țăranului român și O lume într-o carte de bucate, manuscris brâncovenesc îngrijit de Ioana Constantinescu), cîteva volume de specialitate: Petronela Savin – Universul din lingură, despre terminologia alimentară românească, Vlad Macri – Stufat ori Estouffade? sau Există bucătărie românească?, Marius Cristian – Legendele din farfurie, Gabriela Berechet – Cartea bucătarului profesionist.

Există o singură carte care tratează istoria noastră culinară, și aceea e doar pentru uz extern, publicată în engleză: The Story of Romanian Gastronomy de Matei Cazacu. Detalii culinare vechi găsim însă în alte opuri (memorii, călători străini prin țările române, jurnale, cărți de istorie etc.), iar eu vă recomand călduros: Mesele de altădată, de la Palatul Regal la Tîrgul Moșilor – text de Ana Iorga și Filip-Florian Iorga, zecile de pagini fabuloase din Patimă și desfătare, Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750–1860) – Constanța Vintilă-Ghițulescu, al treilea volum încă nepublicat din Bucureștiul fanariot de Tudor Dinu și reeditarea unui periplu culinar romanțat – D’ale gurii din bătrîni de Octavian Stoica.

Din toată această listă destul de lungă lipsesc voit cîteva cărți de referință despre care am decis să scriu separat. În primul rînd, monumentala operă a lui Radu Anton Roman, carte de căpătîi pentru bucătăria românească, fără de care patrimoniul nostru imaterial „de măduvă tracică“ ar fi suferit de inaniție.

Citiți continuarea aici 

Credit Foto dreamstime.com

Oameni care ne-au schimbat gastronomia – povestea fabuloasă a lui Iosif Strassman, bucătarul regal trimis de comuniști la o cantină muncitorească

Written by

Răspundeți

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Check Also
Christ Ionnin – Bucătăria română (1865), prima carte a editurii GastroArt
Ne-a luat ceva timp, dar am răzbit. La aproape un an de când am lansat ...