Pentru 1 kgr. de făină: 300 gr. zahăr, 250 gr. unt, 8 ouă, lapte cât cere (cam ½ kgr), o lingură cu rom, 20 gr. drojdie, un vârf de linguriță de sare. Se moaie drojdia cu puțin lapte călduț (să nu fie fierbinte, căci se opărește drojdia și nu mai crește aluatul) și o bucățică de zahăr. Deoparte se opăresc 3-4 linguri de făină cu puțin lapte clocotit, amestecându-se bine să nu se facă cocoloși. Când s-a răcorit destul, ca să poți ține mâna pe el, se amestecă cu drojdia și apoi se bate bine într-o strachină până se fac bășici mari. Se presară puțină făină, se acoperă cu un șervet și se pune la un loc cald să crească. În acest timp, se freacă bine gălbenușurile, întâi cu sare, ca să se închidă la culoare, apoi cu zahărul pisat. Se freacă bine până se face ca o cremă spumoasă.
Când plămădeala e destul crescută, se toarnă peste restul de făină cernută într-o covată, care a fost ținută și ea la căldură, se amestecă adăugându-se gălbenușurile, puțin lapte călduț și jumătate din albușuri făcute spumă. Se frământă cel puțin o jumătate de oră, aducând aluatul de pe margini spre mijloc. Se pune câte puțin din untul topit, dar nu fierbinte, iar dacă aluatul pare prea tare, se mai adaugă puțin lapte călduț. Se lasă aluatul, se presară cu făină, se acoperă cu o față de masă, se așează la cald, departe de ușă sau fereastră, și se lasă să crească. Când ni se pare că e destul de crescut, se ia bucăți din el, se împletesc pe masa de aluat presărată cu făină și se pun în forme unse cu unt. Aluatul nu trebue să ajungă decât până la jumătate formei.
Dintr-un caiet vechi cu rețete, din perioada interbelică (datare aproximativă), din zona de sud a Ardealului. Îi mulțumim lui Chef Johnny Șusală pentru acest caiet. Am păstrat ortografia originală.
Credit foto © Dreamstime.com
