Cea mai veche rețetă de sarmale din România (1695)

În lucrarea sa de doctorat, istoricul clujean Lukacs Jozsef traduce și ne prezintă cea mai veche rețetă de sarmale publicată pe actualul teritoriu al României. Printre ingrediente, avem și o surpriză. Ilustrația articolului este o reinterpretare a acestei rețete făcută de Chef Nico Lontras în emisiunea Arena Bucătarilor.
În 2012, istoricul clujean Lukacs Jozsef obținea titulatura de doctor cu lucrarea „Clujul renascentist. Aspecte privind viața cotidiană în Cluj în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Alimentația și gastronomie”, Universitatea Babeș-Bolyai, lucrare coordonată de Prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop.
Multe informații interesante sunt scrise aici și la multe dintre ele vom reveni atunci când tema articolului o va cere. Astăzi însă vă prezentăm cea mai veche rețetă de sarmale de la noi, publicată pentru prima dată în „Cartea de bucate de la Cluj” în 1695.
“În anul 1965, la Cluj, a apărut prima carte de bucate tipărită în Transilvania. Această (la propriu) micuță carte scrisă în limba maghiară a devenit timp de peste un secol cea mai cunoscută culegere de rețete culinare, un instrument de lucru răsfoit de bucătari și gospodine deopotrivă. (…) Se poate afirma că acest mic volum marchează epoca schimbării gastronomiei transilvănene”, se arată în lucrarea mai sus citată. Dar cum despre această carte ‘om mai vorbi, să ne întoarcem la rețeta promisă:

“Varză umplută. Se mărunțește frumos varza murată. Între timp, trebuie tăiate mărunt cu cuțitul de tocat carne și amestecate carnea crudă de vită și slănina, iar în amestec trebuie pus piper, ghimbir și sare, toate pisate. Când este făcut, se învelește câte o bucată din amestecul de carne în câte o frunză de varză, dar mai înainte se taie partea groasă, adică cotorul frunzei. Se pun în oală împreună cu varza mărunțită și se fierb bine. Când s-a făcut, se pune în ea puțin vin; va avea gust mai bun. Se așează pe masă în oală. Dacă se piperează, va avea gust mai bun”
Sursă: „Clujul renascentist. Aspecte privind viața cotidiană în Cluj în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Alimentația și gastronomie”, Lukacs Jozsef, Universitatea Babeș-Bolyai, lucrare coordonată de Prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop.
În cazul în care credeți că sparanghelul nu are ce căuta acolo vă invităm să citiți și: 
https://gastroart.ro/2017/03/12/putin-despre-sparanghelul-la-romani-1700-prezent/
https://gastroart.ro/2017/04/04/mircea-groza-despre-sarmale-si-zama-de-sarmale/