Descărcarea scrumbiei. Film.

Azi-dimineață fredonam în minte – soția mea nu a auzit – versul acela din melodia aceea: “Every breath you take…”.  Am rescris un pic prima strofă. Ca de la Gastro Art pentru voi. Sună cam așa: “Every bite you take // Every food you make // Each taboo you break // Every sip you take // We’ll be watching you”. Vedeți mai jos, că se potrivește [DOC: Who the fuck sings „Every breath you take” aici]
O privire scurtă la începutul lanțului (Geez documentare Tiberiu Cazacioc)

Ce ne-a apucat?

De ce every bite you take? Pentru că suntem cu “ochii” pe voi ! Mâncați pește? Nu se aude….:) Mâncați pește? Aaa, doar de câteva ori pe an, cam 4 kg. în medie ? Și, de la noi, local, proaspăt și de sezon? Sau proaspăt congelat, din afară? Înainte de porc, oaie, vită, tot țăranul a fost pescar [DOC: Who said this aici ] Să nu vă săturați de pește, așa cum nici înaintașii noștri nu au reușit.

Ce ambiții acum câteva decenii !

Unul din ei, este dr. Grigore Antipa  [DOC: Who the fuck is G.A. aici, aici]. Nu muzeograful, ci conservaționistul, biologul, naturalistul, administratorul de excepție. Gr. Antipa ne spunea nouă, celor de azi, la o conferință radio „Pescăriile României” (Radio-București, 22 martie 1939) să ne punem fundul la bătaie, că stăm pe o bogăție de resurse. Este valabil și cu privire la hrană, my mind.
Sper să regăsiți unele din temele prezentului în gândurile trecutului aici: “Această acțiune conștientă și consecventă, de punere în valoare a avuțiilor materiale, morale și intelectuale ale țării noastre, nu a pornit încă cu energia pe care care nevoile acestei țări o reclamă atât de imperios. Și astăzi producția la hectar a pământului nostru fertil e mai puțin decât jumătate din producția pământurilor sărace din țările Occidentului; și astăzi, în multe din masivele păduroase din Carpați, lemnul putrezește în păduri sau tăierele se fac atât de sălbatic că se formează torenți care desgolesc stânca de pământul fertil care o acoperă; și astăzi, importăm enorme cantități de fructe, cu toate livezile noastre bogate sau importăm stafide și struguri mucegăiți din Orient pentru a face vinuri inferioare, cu toate podgoriile noastre unice; și astăzi o mare parte din apele țării stau ca mlaștini, populate cu broaște sau țântari… E momentul dar, să ne punem la lucru.”

În ce situație ne aflăm ?

Să ne punem la lucru, deci. Ce pește, cât pește, de unde pește, consumă românii? Din peregrinările mele documentare pe subiect, am identificat ceva informații. Și ele sunt doar o parte din reflecție.
Ca să aflăm cam ce se consumă să ne uităm la singura cercetare publică disponibilă privind sectorul pescăresc și de acvacultură, realizată în anul 2015. “Studiu de piață pentru sectorul pescăresc din România” [DOC: Where the fuck is this aici], dus la bun sfârșit de un consorțiu de companii, pentru fundamentarea politicii europene în România, privind Programul Operațional de Pescuit și Afaceri Maritime [DOC: What the fuck is this aici]. POPAM este unul din programele care dau bani, fonduri europene, și despre el se vorbește foarte puțin.

Ia uite ce se prăbușește !

În șase ani de referință, 2008-2013, consumul de pește a scăzut la nivel național cu circa 20.000 de tone, de la 104 mii tone la 83 mii tone. Importurile domină copios piața. Vezi mai jos extras din studiul menționat, la pp. 93.

Și mai înainte?
Conform aceluiași studiu (pp. 93), mai înainte, pentru comparație, eram destul de pescăreți. Până în 1990, consumul mediu pe ca de locuitor era de 8 kg/cap de pescăreț. După aceea, timp de 10 ani s-a prăbușit până la 2 kg/cap de pescăreț. A urcat binișor și acum a rămas pe platoul de 4 kg/cap.

Până data viitoare la partea a IIa

O temă. Ce credeți, unde, cum, ce mănâncă românii, din categoria pește? Și să ne motivăm un pic: Legal și mai ales local, proaspăt și de sezon ?! Cum ce, pește? La ce v-ați gândit ?

Dezmățarea scrumbiei de Florii și un plating postmortem

Somn gustos pregătit – Ecaterina S. Comșa (rețetă din 1902)