A devenit parcă un ritual ca, în ziua de azi, înainte de a degusta un preparat, să i se facă o poză care apoi să fie urcată pe rețelele de socializare spre gloria eternă a celui care l-a pregătit. Astfel, nu e de mirare că unul dintre cele mai populare genuri ale artei fotografice este reprezentat de fotografia culinară. Totuși, a face fotografie culinară nu înseamnă doar a poza un produs. Mâncarea este un ,,subiect” extrem de generos, astfel că fotograful are oportunitatea de a spune o poveste ce depășește cu mult ,,farfuria”. Cu puțin talent și inspirație, precum și cu o profundă cunoaștere a regulilor ce guvernează arta fotografică, imortalizarea preparatelor culinare poate fi și o cale de a transmite un puternic mesaj artistic.
În cartea ,,Feast for the Eyes: The Story of Food in Photograph”, curatorul și autoarea britanică Susan Bright ne oferă o perspectivă istorică asupra esteticii mereu schimbătoare din domeniul fotografiei culinare și, de asemenea, ne face cunoștință cu unii dintre cei mai influenți fotografi, care prin arta lor au reușit să schimbe modul în care privim mâncarea.
Charles Philippe Auguste Carey (1824-1897)
La jumătatea secolului al XIX-lea, între 1850 și 1860, în fotografie erau extrem de populare subiectele de natură statică. Inițial, fotografiile au încercat să emuleze picturile, cu rezultatele dezastruoase. Au apărut numeroase imagini încărcate cu elemente de natură moartă, care erau de-a dreptul grotești. Astfel, unii fotografi, cum ar fi francezul Charles Philippe Auguste Carey, au încetat să se mai raporteze la pictură și să abordeze subiectele de natură statică într-o manieră simplistă.
Spre exemplu, în fotografia ,,Still Life with Waterfowl” (circa 1873), francezul a renunțat la mulțimea de animale moarte care, în picturile cu vânat, indica fie moartea, decăderea sau efemeritatea. Carey a surprins doar trei păsări, atârnate deasupra unei oale, sugerând că acestea aveau să fie gătite. Fotografia lui Charles Philippe Auguste Carey este un exemplu elegant al modului în care mâncarea, în forma ei brută, poate deveni subiectul unei fotografii, fără a stârni sentimente neplăcute privitorului.
Nickolas Muray (1892 – 1965)
Culoarea vinde! Asta a dovedit fotograful de origine maghiară Nickolas Muray, care în 1935 a câștigat un contract pentru a realiza fotografii color pentru ,,McCall’s”, o revistă dedicată femeilor.
Colaborarea a continuat și în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, când imaginile luminoase și pline de culoare ale lui Muray, care surprindeau diverse produse culinare, au ajuns să promoveze SUA ca fiind un tărâm al făgăduinței, în care greutățile și neajunsurile războiului erau ca și uitate.
Nickolas Muray a imortalizat astfel mese pline de bunătăți, imaginile sale devenind un adevărat etalon în fotografia de produs. De asemenea, mai trebuie menționat că, deși uneori compoziția poate părea ciudată, fotografiile au fost realizate avându-se în vedere și amplasarea textului.
Bob Carlos Clarke (1950 – 2006)
În 1990 chef-ul britanic Marco Pierre White a publicat ,,White Heat”, un volum parțial autobiografic, care conține pe lângă memorii și câteva dintre rețetele sale. Mai mult, cartea este însoțită de imagini alb-negru realizate de fotograful Bob Carlos Clarke, care a surprins cu măiestrie bucătăria hedonistă și atmosfera plină de testosteron pe care Marco Pierre White le-a promovat la restaurantul ,,Harveys” din Londra – locul unde White a devenit cel mai tânăr bucătar recompensat cu două stele Michelin, în 1987 și 1988.
Fotografiile, care îl surprind pe White atât la locul de muncă – fumând alături de echipa sa din care făcea parte și tânărul Gordon Ramsay – precum și în afara bucătăriei, au contribuit din plin la conturarea imaginii de ,,bad boy” a bucătarului. În același timp, imaginile lui Clarke au semnalat și apariția unei generații de chefi nonconformiști, care prin comportamentul și metodele neortodoxe din bucătărie au ajuns să fie priviți și venerați ca adevărate sex simboluri.
Surse:
Sursă imagine deschidere:
https://gastroart.ro/2017/07/20/arta-n-bucate-pictori-celebri-si-cartile-de-retete-pe-care-le-au-inspirat/