Mi-am propus ca pe lângă articolele de istorie gastronomică și a ospitalității românești să vă prezint și cărțile care mă ajută în acest demers. Bibliografia de profil este austeră așa că am considerat că, în afara menționării titlurilor în listele de surse din subsolul articolelor, prezentarea puțin mai pe larg a unor dintre ele este în folosul tuturor. Astăzi – trei volume apărute în ultimii cinci ani, care încă se mai găsesc în librării.

Istorie pe pâine

Prima carte recomandată este și cea care se mulează perfect pe așteptările cititorilor gastroart.ro: „Legendele din farfurie – rețete celebre cu garnitură de povești, salată de mituri și tacîmuri istorice” de Marius Cristian, apărută în 2016 la editura Ratio et Revelatio, este o incursiune remarcabilă și captivantă în istoria gastronomiei universale. Istoricul ieșean disecă mituri culinare apelând la o bibliografie de invidiat. Talentul de povestaș salvează un text ce avea toate șansele să plictisească din cauza temei: istorie versus mit. Nu de alta, dar de cele mai multe ori, povestea (marketată ca atare) e mult mai fascinantă și mai ofertantă decât adevărul care suferă de rigurozitate și realism.
Sumarul este construit pe căprării, ca un manual de bucătărie ori carte de rețete: mic dejun, mâncăruri cu sos, salate, supe, cărnuri, desert etc. Asezonată cu glumițe, demitizarea devine mai ușor ingurgitabilă, nu-ți pică greu la stomac precum momentul în care ai aflat că, de fapt, Moș Crăciun nu există.
Este lordul Sandwich inventatorului sandwichului? Ce-are Luis de bechamel cu sosul Bechamel? Se folosește apa din Dunăre la borșul perscăresc? Sunt câteva dintre intrebările la care Marius Cristian ne răspunde. Știați că „Salata bulgărească (Șopska Salata)” a fost botezată astfel în 1956 de un colectiv de bucătari profeșioniști la Balkanturist? Eu habar nu aveam și din acest motiv nu am cum să nu îi mulțumesc autorului pentru munca depusă.
„Legendele din farfurie” este o lectură ușoară, plăcută, abundând de „știați că”-uri gastronomice dar și o analiză temeinică și o cercetare istorică serioasă. O recomandăm și pentru pentru lectură în cadă ori mijloace de trasnport în comun așa cum poate fi citită și cu creionul în mână, pe scaunul confortabil din fața mesei de lucru. În principiu, dacă ești din domeniul culinar nu ar trebui să-ți lipsească din bibliotecă. Volumul poate fi achiziționat de pe site-ul editurii ratioetrevelatio.com dar și de pe librăriile online.
Dacă vrei să îl cunoști mai bine pe autor te invităm să citești acest interviu.

Glocalizăm? Glocalizăm Măria Ta!

Florin Dumitrescu (îi puteți citi cîteva texte aici ) este textier, copywritter, poet și antropolog. În 2015 editura Cartier i-a publicat lucrarea de doctorat condusă de profesorul Vintilă Mihăilescu: „Tradiții la superofertă, între socoteala din agenție și cea de la raft”. În acest caz avem de a face cu o analiză a istoriei recente, trăită de un martor ocular care a și contribuit la modelarea ei. Florin Dumitrescu este tăticul sloganului „Sărut mâna pentru masă!” al brandului „Untdelemn de la bunica” (devenit ulterior „Gătește cu încredere”) descălicători în advertisingul românesc al unui trend de marketizare a valorilor locale, și de impunere a unor brand(food)-characters (Bunica – untdelem de la Bunica, Matache Măcelaru’ – mezeluri Salonta, Coana Chiva – Covalact, Joseph Theil – Scandia Sibiu).
Volumul se focusează pe strategiile brandurilor de mai sus la care adăugăm Napolact și pate Ardealul. Putem citi interviuri cu publicitari dar și un capitol de „studiu la raft” în care autorul a chestionat clienți (cunoscuți ai săi) la Auchan Titan.
Prima parte a cărții este vădit și cea mai importantă din punctul de vedere al unui cititor neadâncit în mățăraia socio-antropologică a strategiilor de marketing și comunicare. Analiza evoluției stărilor de spirit din agenții și din mentalul colectiv al consumatorului este remarcabilă. Întoarcerea la tradiții, pe un teren fertil, „fără îndoială, prin intermediul unor studii, campaniilor multinaționale li se relevă faptul că, pe piețele din Estul Europei, există un atașament față de valorile locale (…) Mai mult multinaționalele decât producătorii locali au asumat valori, percepute ca fiind naționale sau tradiționale” (Ciprian Tudor, antropolog, strateg de marketing și comunicare, intervievat în carte) vezi campania Coca-Cola – „Fabricat în România” sau „Săptămânile românești” de la McDonald’s sau strategia Danone care a lansat în anii ’90 Danone Natural un “iaurt în recipient de plastic pe a cărui etichetă apărea imaginea desenată a unui borcan de iaurt «comunist», plin cu iaurt și o linguriță în el” care a mizat, în plină occidentalizare, pe „gustul cunoscut, familiar”.
O carte necesară pentru a putea pătrunde și pricepe lumea celor care se insinuează în zona ta de confort culinar și metodele lor de convingere. O analiză antropologică excelentă, care ar trebui să te pună pe gânduri și să îți caște ochii.
Dacă vă doriți această carte o puteți comanda aici 

Limba noastră-i o comoară…

Așa cum am mai spus etimologia unui cuvânt arată că acel cuvânt provine dintr-o limbă dar nu obligă la nimic altceva. De cele mai multe ori know-how-ul a venit la pachet cu termenul, dar nu întotdeauna. Termeni neologici au fost și impuși (dispre Capitală spre provincie, dintre urban spre rural) de diferite dominații străine ori limbi, în trend, vorbite la curțile domnitorilor. Când vine vorba despre etimologia termenilor din gastronomie apelez, inflexibil, la un volum recent descoperit pe care vi-l recomand cu toată încrederea: „Universul din lingură, despre terminologia alimentară românească” de Petronela Savin, editura Institutul European 2012 (în două ediții: română și franceză).
Pentru cei interesați de o analiză și mai amănunțită recomandăm și „De gustibus disputandum… frazeologia românească privitoare la alimentație” de aceeași autoare, ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2011.
Ei bine, se pare că și cronologia prezentării celor trei recomandări din acest articol nu este întâmplătoare. Pe o scară de la 1 la 3 aceasta este cea mai tehnică dintre ele. Până la urmă așa îi șade și bine unei teze de lingvistică.
Dacă sunteți curioși de unde provin termenii gastronomici românești, câți sunt de origine latină, câți de formație pur românească, care vin de la turci sau din vechea greacă ori din slavă, aceasta este o lectură nefacultativă. Depășind latura academică, extrem de tehnică pe alocuri, în volum puteți găsi și informații mai apropriate de sufletul nostru de cititori comuni: mă folosesc de exemplu „mujdeiului” care a apărut ( compunere prin aglutinare) din must+de+ai, unde „ai” din latinescul alium, usturoi, încă este folosit în Ardeal. Și pentru că dinamica unei limbi este multidirecțională un capitol aparte este dedicat terminologiei românești preluate de limbile vecine.
Această ultimă prezentare este nu doar o recomandare ci un semnal de apariție (la 5 ani după!) a unui volum ce ar trebui consultat frecvent de cei care scriu sau de ocupă de cele gastronomice.
Volumul poate fi comandat aici 
https://gastroart.ro/2017/05/29/sarea-si-zaharul-bucate/