Deja, Arena Bucătarilor nu mai are nevoie de cuvintele mele. De câțiva ani oamenii ăia își văd de treabă, se dezvoltă, devin din ce în ce mai buni, și, în cazul în care le-ați urmărit evoluția, lucrurile se așează pe un story desprins din momentele subiectului predate prin clasa a VI-a sau dintr-un roman de Breban. Tot aia.
Nu o să vă îmbuimb cu ce a fost acolo, la semifinalele desfășurate recent ci, încerc aici să spun niscaiva lucruri despre necesitatea unui concurs culinar serios, profesionist, by the book. Cu un juriu profesionist și un altgoritm de calcul extrem de complicat ce nu lasă loc de interpretări.
Pe la finalul secolului al XIX-lea Capșa făcea carieră la Paris devenind un participant emblematic al marii expoziții, bifând mai multe premiere până atunci de neconceput. Au mai urmat câteva succese românești, sporadice, ușor întețite în trecutul recent, dar care nu au reușit să ne scoată din anonimatul culinar în care încă ne scăldăm. Noi, ca popor telespectator, considerăm că nu e nimic anormal ca unii amatori care au tras două linii cu un sos tăiat pe o farfurie expusă cu maxim de rating să-și pună în fața recentului fan page titulatura de chef. În această bulimie de după anii ’90 din care cu greu ițim căpșurol, dezorientarea e firească. Iar unele eforturi, precum cel de care vă vorbesc, neîmpărtășite cu milioane de spectatori, neînvârtoșate în mentalul colectiv, nezămislitoare de vedete par a fi exact opusul a ceea ce sunt. Un pic de atenție! Abia de aici se călesc viitorii mari bucătari de mâine, abia de aici pricep că nu e ok să te prezinți în blugi, să nu sterilizezi coaja oului de prepeliță, să nu coci potârnichea până ajunge la greutatea unui ortolan. Aici trebuie să te prezinți cu bazele deja știute, cu măcar doi, trei ani de hârșâială la tigăi, cu teancul de cicatrici sedimentate pe antebrați și degete. Aici, discuțiile despre ce un sos brun sau cum să nu tai o maioneză sunt penibile. Aici îți testezi capacitățile și know-how-ul și ți-o iei în barbă pentru orice amănunt pe care l-ai omis ori făcut greșit.
Un astfel de concurs ajută la dezvoltarea gastronomiei, a breslei și a HoReCa în general. Pune pe un făgaș de normalitate această industrie care s-a dezvoltat exponențial în ultimii ani. Mai e mult până hăt departe, dar ne apropiem în galop ori în mersul piticului, după cum ne-o fi norocul. Acum așteptăm finala și câștigătorul pentru că el ne v-a reprezenta la Chefs D’or, un concurs pentru care Emanuel Mocan, câștigătorul de anul trecut, intră deja în cantonament. Vă țin pumnii!