Din proiectul Harta Pâinii nu avea cum să lipsească rețeta de pâine românească culeasă de celebrul gastronom Radu Anton Roman și publicată în extraordinarul volum: Bucate, vinuri și obiceiuri românești, ed. Paideia 1998.
“Un colac de grâu frumos Ca-ş faţa lui Hristos… Firimituri de pâine n-au voie să cadă pe jos şi de cad se ridică, căcă e păpăcat să calci darul lui Dumnezeu în picioare. (Govorei)
1 kg făină de grâu
1 lingură drojdie
1 cană mare de apă (sau, cum se spune, câtă primeşte făina)
1 linguriţă zahăr
1 lingură untdelemn
1 lingură sare
”Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, şi de pâne şi de sare şi de darul Sfinţiei Tale” şi ”Bogdaproste” se-nchină ţăranii după ce mănâncă (Gorovei)
Plămădeala
Drojdia se desface în puţină apă caldă şi o linguriţă de zahăr, apoi se amestecă cu 2-3 pumni de făină şi puţină apă călduţă. Plămădeala obţinută se bate până face băşici, se presară cu făină şi se lasă să crească la căldură, spre 1 oră.
Aluat
Făina rămasă se cerne în covată. Când plămădeala a crescut, se amestecă cu făină, ulei şi sare şi se frământă, turnând apă caldă, puţin câte puţin, până nu se mai lipeşte de mâini. Se lasă coca la dospit, cât e nevoie—2-3 ore. Aluatul se formează pâini şi se ung (sau nu) cu ou ori ulei. Se dau la foc, la foc potrivit, 1 ceas. Pâinea se scoate (se scotea) pe lopată, se bate de spuză şi se dă la masă (ce nu se mănâncă se pune-n covată şi se acoperă cu un ştergar mare).
Pâinea—reper simbolic. În gândirea tradiţională, pâinea şi colacul concentrează o simbolică în totalitate benefică: bucurie, rodnicie, belşug, fertilitate, puritate. Înscrise pe o axă comună, aceste semnificaţii se acumulează într-o energie simbolică pe care omul se străduieşte s-o capteze.
În obiceiuriele populare tradiţionale, pâinea este adesea simbol al divinităţii, ceea ce o detaşează într-o posibilă ierarhie a reperelor simbolice în cultura populară. Ea este identificată cu anumite divinităţi în secvenţe ale obiceiurilor de Crăciun sau de Paşte, de înmormântare sau de comemorare a morţilor, când pâine sau colaci, special modelaţi, primesc nume de divinităţi (Crăciun, Dumnezeu, Maica Precista, Arhanghel etc) şi sunt oferiţi ca ofrandă rituală (”jertfă”). Putem presupune practica de reprezentare prin aluatul de pâine a unor divinităţi (singurul aliment învestit cu această calitate) ca fiind anterioară creştinismului, care a identificat pâinea cu trupul lui Iisus Hristos, precizând clar simbolismul ei. (Văduva).”