O grevă a brutarilor la începutul secolului XX

Cosmin Dragomir Harta pâinii

Statul a încercat mereu să impunăp prețuri maximale la unele alimente, pâinea numărându-se de fiecare dată printre ele, iar negustorii au reacționat prin greve ori au încercat să își scoată pârleala înșelând la cântar. Despre o grevă a brutarilor scriem astăzi, citând un articol marca antenasatelor.ro

“Cu o suta de ani in urma, cresterea pretului painii – care ar fi condus si la cresterea salariilor lucratorilor brutari – a fost o “chestie” indelung dezbatuta in presa si disputata intre patronii de brutarii, liderii de sindicat si consiliile comunale ale marilor orase. Semnalul de inceput al “agitatiilor” lucratorilor brutari l-a dat Capitala. La sfarsitul lui aprilie, patronii brutari s-au adunat in sala Razingher si au hotarat incetarea lucrului, pana li se va permite cresterea pretului acestui produs care – dat fiind stilul de hrana al romanilor, bazat pe multa paine – era unul dintre principalele componente ale mesei zilnice. Contraatacand, Primaria Bucurestilor (condusa de conservatorul I. Dobrescu), a atras atentia, intr-un document facut public si lipit pe stalpi si ziduri de case, ca sa-l vada tot bucuresteanul, ca incetarea lucrului va echivala cu retragerea din comert. Brutaria care va inceta sa mai produca paine, fie si pentru cateva ore, va fi penalizata cu retragerea autorizatiei de functionare. Obtinerea unei noi autorizatii ar fi presupus si depunerea de catre patron, la primarie, a unei garantii banesti, foarte mari. Pe de alta parte, Primaria nu putea sa faca nimic daca brutariile continuau sa lucreze, dar micsorau productia zilnica. Solutia gasita de primar a fost aceasta: sa asigure, la Manutanta Armatei, o productie zilnica de 25.000 kg de paine si jimbla, care sa fie puse in vanzare, in mai multe puncte prestabilite din Bucuresti, la pretul de 28 bani kilogramul de jimbla si 23 bani kilogramul de paine.

Unul dintre ziarele vremii titra, in mai 1912: “S-a ieftinit banul si s-a scumpit painea”. Pachetele de legi pe care guvernul Carp, si apoi guvernul Maiorescu, le lansasera pentru a ieftini traiul nu aveau efectul scontat. O cauza era aceea ca, apropiindu-se razboiul in Balcani, pretul cerealelor – care fusesera si limitate la export, prin noul pachet de legi – crescuse in tara. O a doua pricina era legea privind reorganizarea meseriilor si asigurarile muncitorilor. Impozitul pentru asigurari cadea greu industriasilor de orice fel, insa brutarii se dovedisera un fel de varf de lance al protestelor, fiind primii care au hotarat sa mareasca pretul produsului lor, pentru a include in el si cuantumul asigurarilor. Hotararea aceasta ducea la cresterea pretului painii, care, fiind un produs de trebuinta zilnica, avea sa creasca semnificativ costurile traiului zilnic. Adica exact ceea ce incerca sa evite guvernul.”

Vă invităm să citiți continuarea aici

foto: artaalba.ro 

Pâinea în Bucureștii anului 1906, o analiză de Frédéric Damé

 

Written by

Răspundeți

Check Also
Ce tipuri de pâine se comercializau la finalul secolului al XVIII-lea
Istoricul Constantin C. Giurescu face o scurtă trecere în revistă a principalelor tipuri de aluat ...