Sarmale suedeze (Sursă foto: FoodEmperor.com)

30 noiembrie: Ziua Națională a Sarmalelor tradiționale suedeze sau despre cum alții pot

Cristina Elena Andrei Articole Istorie Main article

În vreme ce chifteluțele suedeze sunt de mult celebre (și) la noi datorită unei faimoase firme producătoare de mobilă, mai puțin  cunoscut este faptul că în Suedia sarmalele (de obicei servite cu sos brun, alături de cartofi fierți și dulceață de merișoare) sunt, și ele, o mâncare tradițională cu care suedezii se mândresc și căreia i-au dedicat chiar și o zi națională.

Ilustrație din ”Ghidul de gospodărie pentru tinerele femei”, de Cajsa Warg (Sursă foto: infogalactic.com)

Ilustrație din ”Ghidul de gospodărie pentru tinerele femei”, de Cajsa Warg
(Sursă foto: infogalactic.com)

Sarmalele (kåldolmar, în suedeză) sunt atestate în Suedia pentru prima dată într-o faimoasă carte de bucate apărută în 1755: Hjelpreda I hushållningen för unga Fruentimber (”Ghid de gospodărie pentru tinerele femei”), scrisă de Cajsa Warg*, o nu mai puțin faimoasă bucătăreasă, ce a gătit pentru mai-marii vremii, și a cărei artă culinară a fost cântată în versuri de celebrul poet suedez Carl Michael Bellman. Acest ”ghid” – de fapt, o carte de bucate în toată regula, căci cuprindea în cea mai mare parte rețete culinare – a fost un succes imens (nu mai puțin de 14 ediții), devenind o carte de căpătâi în domeniul culinar pentru multe generații, până în secolul XX.

Rețeta publicată de Warg este pentru sarmale în foi de viță, dar, cum vița-de-vie nu crește chiar pe toate drumurile în Suedia, la sfârșitul rețetei autoarea sugerează celor ce nu au acces la viță să folosească foi de varză prefierte. Sarmalele în foi de varză (cu umplutură de carne tocată de porc, orez și ceapă călită) au devenit rapid populare în Suedia, apoi și în alte țări nordice (Finlanda, Danemarca), suedezii mândrindu-se cu această mâncare națională, căreia, așa cum am menționat mai sus, i-au dedicat  o zi pe an, pentru a o celebra cum se cuvine.

(În paranteză fie spus, pentru că veni vorba de această carte de bucate: tot în ”Ghidul de gospodărie pentru tinerele femei” al lui Warg apare pentru prima dată și rețeta pentru chifteluțele ce vor deveni ”marca culinară” a Suediei).

Ziua Națională a Sarmalelor (Kåldolmens Dag) se sărbătorește în Suedia în fiecare an, pe 30 noiembrie. Sărbătoarea a fost instituită destul de recent (în 2010),  la inițiativa Asociației ”Prietenii Sarmalelor”, care s-a folosit în principal de Facebook pentru promovarea evenimentului. Dacă în primul an acesta a adunat doar câteva sute de oameni (în Grădina Regelui din Stockholm), în 2013  căpătase deja amploare națională, fiind, ca urmare, instituționalizat, prin organizarea unor manifestări oficiale în cadrul Muzeului de Istorie al Suediei.

Dar de ce se sărbătorește această zi tocmai pe 30 noiembrie și de ce locul simbolic al sărbătorii este Grădina Regelui din Stockholm?

Răspunsul este legat de o mare victorie a țarului Petru cel Mare: înfrângerea, la Poltava, a regelui Carol XII al Suediei, ”Leul Nebiruit”, în 1709 – anul sfârșitului Suediei ca Mare Putere și al începutului poveștii sarmalelor suedeze. După această înfrângere, Carol se auto-exilează în Imperiul Otoman, unde va petrece aproape șase ani și de unde se va întoarce în țara natală însoțit de câțiva creditori turci de la care împrumutase bani pentru Marele Război Nordic. Turcii au rămas în Stockholm vreme de 17 ani (până în 1732), răstimp în care istoria oficială ne spune că au fost adoptate și adaptate în Suedia atât sarmalele, cât și – surprinzător? – ”chiftelele suedeze”. Cum în Grădina Regelui din Stockholm se află o statuie a lui Carol XII, iar acesta a murit la 30 noiembrie 1719, este ușor de înțeles de ce ”Prietenii Sarmalelor” din Suedia au optat pentru acest loc și această dată.

Regele Carol XII al Suediei (1682-1719) (Sursă foto: infogalactic.com)

Regele Carol XII al Suediei
(1682-1719)
(Sursă foto: infogalactic.com)

Dacă povestea de mai sus este cvasi-necunoscută – cel puțin pe la noi -, încă și mai puțin cunoscut este faptul că regele Carol XII a plecat din Suedia însoțit de circa 1000 de curteni, împreună cu care a împărtășit exilul și pare, conform unor surse pentru care, în lipsă de alte documente istorice nu băgăm mâna-n foc, că a prins gustul bucatelor orientale în… Basarabia! Mai precis, la Varnița, lângă Cetatea Tighinei – cetate de frontieră și important punct vamal al Principatului Moldovei, devenită raia turcească pe vremea lui Petru Rareș, unde și-a petrecut prima parte a exilului.

”Interesat de arta culinară, a învățat pe aceste meleaguri să gătească el însuși, și este documentat că a și făcut aceasta, chifteluțe-perișoare prăjite în tigae  [sic!] și sarmale în foi de varză (dulce!), feluri de mâncare pe bază de carne tocată de porc pe care regele le-a introdus în Suedia, unde sunt considerate până și azi ca fiind mâncăruri naționale suedeze și se găsesc de cumpărat, gata preparate, în toate marile magazine alimentare din Suedia. Deoarece islamul interzice mâncarea de carne de porc, ne este clar că sursele de inspirație culinară ale regelui au fost de natură creștină moldovenească” (Octavian Ciupitu, 2005).

___________________
NOTĂ:
* Cajsa Warg se pronunță aproximativ [Káisa Várie]


Bibliografie selectivă:

Răspundeți

Check Also
Recomandare Gastroart: volumul „Duminica la prânz” de Laura Laurențiu
Pe Laura o știu de câțiva ani și tot cam de atunci de ne leagă ...