ActualArticoleIstorie

Ștefan Chirițescu: La Jeg, Pescăruș & Pizza Hut (Anii ’90 Antologie de amintiri gastronomice

Ștefan e unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani. Mai precis anul trecut, că oricum anul ăsta, cu pandemia, m-am ferit să-mi fac cunoștințe noi 😊. Head Of Strategy at Kubis & Cheil Centrade South-East Europe, Ștefan Chirițescu e una dintre vocile pe care le ascult cu extrem de mult interes atunci când vorbește de strategii și de previziuni. Ne întâlnim mai rar de cât îmi convine mie (poate și lui), la mine la Blid Locantă Românească și nu tot timpul la o sticlă de Cotnari, desi ne leagă niște treburi și de producătorul ieșean de vinuri, că mai alternăm. Anii ’90 i-au fost marcați de câteva locante studențești celebre și de hitul de la ASE: primul Pizza Hut.

 

Am copilarit la Brasov cu niste bunici stricti, dar minunati. Mantra era cam asa: tot ce e la restaurant sunt bani aruncati, tot ce e acasa e foarte bun. Evident adevarul este/era undeva la mijloc.

Asta nu m-a impiedicat, odata ajuns la Bucuresti, sa descopar toate aromele de tec intr-un singur pahar, pizza casei din diverse spelunci care isi ziceau cu mult tupeu bar si croissantele alea turcesti in ambalaj albastru si cu ceva urme de ciocolata.

Relatia mea cu mancarea la carciuma a evoluat cand am ajuns la facultate: Am frecventat cu religiozitate cantina din 6 martie, m-am imbuibat cu Pepsi (fie Bergenbier) + “sendviciuri” la celebra locanta de la “Jeg” de la Jurnalism/ Psihologie.

Cam in aceeasi perioada, m-am elevat intr-o gasca de filosofi care m-au introdus in cercul de la “Mica Academie” unde discutam monstros si, cred, ca beam pe masura. Mai subtire cu mancarea ca nu aveam bani si, oricum, se gasea ceva prin camine.

In zilele foarte bune, CMI (nu era pentru toata lumea acest minunat profesor) ne ducea pe astia de ne placea mai tare “La Pescarus” unde tot dumnealui platea cu generozitate niste note astronomice de hamsii si Whiskeuy-uri mici, da multe.

Am lasat pentru final delicatesa numita “Pizza Hut”. Ca sa intelegeti, in 1999 cand vara-mea ,care fugise innot in Germania Federala si pe care nu o vazusem de vreo 12 ani, m-a intrebat “unde vrei sa te scot in oras”, am raspuns cu multa pofta: “La Pizza Hut, langa ASE”. Cu acesta ocazie, familia mea extinsa si vest europeana a putut ce foame facuse nepotu.

Chiar si acum ma intreaba cand ajung la ei “Cate feluri vrei sa facem?

 

Share:

Leave a reply