Anul trecut, pe când am vizitat câteva crame din Dealu Mare prin proiectul #evadareindealumare deplângeam faptul că această zonă viticolă cu potențial turistic enorm este văduvită de aproape orice posibilitate de cazare, dar și penuria de restaurante măcar decente.
Pe atunci doar auzisem de Casa Timiș, dar încă nu o vizitasem. Între timp lucrurile s-au schimbat. Nu în bine, ci în excelent. Temerile mele legate de subdezvoltarea turistică a zonei, întemeiate, s-au transformat într-un optimism, sper eu, contagios – aș vrea să fie un imbold pentru cei ca mine curioși să descopere și alte zone ale țării și să se bucure de confort și servicii nu decente ci bune și foarte bune, că de mediocru m-am cam săturat în România.
În octombrie am reușit să ajung aici. Sărbătoream Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România, o lege la care sunt părtaș alături de Cezar Ioan de la Vinul.ro și chef Nico Lontras. Nu întâmplător ne-am reunit la Casa Timiș, pentru Nico alături de Ioan Șușală sunt bucătarii rezidenți. Doi profesioniști pe care îi cunosc de vreo opt ani. Nico este unul dintre pionerii reinterpretării bucatelor tradiționale și, indiscutabil, unul dintre cei mai buni chefi de la noi. Asta nu că Ioan Șușală e mai prejos, cei doi fac o echipă formidabilă și pare că au găsit în Cristina Timiș – omul din spatele întregului proiect – antreprenorul perfect pentru a îi valorifica la maxim, dar și pentru a le da mână liberă acolo unde se pricep ei cel mai bine: în farfurie.
Și dacă tot am ajuns la mâncare, musai să rămânem mai mult timp la acest raion. Impecabil. Fie că vorbim de burgeri fie că pomenim ciorba de sarmale sau fileurile de hamsie pane nu ai ce să reproșezi. Sunt trei incinte în care poți savura din bunătăți: un salon generos cu meniu internațional, un restaurant cochet, intim cu meniu românesc modern și recent inauguratul 1925 Bar Englezesc cu un meniu mai spre pub (finger food).
Zilele trecute, la cea mai recentă vizită, am gustat meniul de la englezesc și am stat destul de mult de vorbă cu doamna Cristina Timiș. Proiectul este mai mult decât ambițios și va dura câțiva ani. În acest moment conacul dispune de doar 10 camere de cazare, dealurile dimprejur au fost terasate, iluminate, brăzdate de un circuit conceptual de alei pe care te poți plimba cu bicicletele și carturile din dotare. Au fost create câteva foișoare și ridicat un cort pentru evenimente mari. Se sapă de zor la unul dintre lacuri (vor fi trei: unul cu păstrăvi, unul cu crapi Koi și unul de agrement pentru bărcuțe și hidrobiciclete) și au apărut, deja, primele căsuțe de pe margine care vor beneficia de spa și condiții de 5 stele. Curând, pe deal, se vor începe lucrările pentru un hotel mare ?. Anul trecut au fost plantați câteva sute de pomi fructiferi, lui Nico i-au cedat o bucată de grădină pentru plantele aromatice și încet, încet, își doresc ingredientele din meniul românesc să fie produse in house sau cumpărate de pe o rază de maxim 100 de kilometri în jur. That means LOCAL my friends.
Chiar nu are sens să abuzez de timpul vostru și să lungesc prea mult această listă de laude. O să pară forțat, dar credeți-mă pe cuvânt că sunt binemeritate. Nu îmi stă în fire să mă hazardez când scriu genul ăsta de materiale și nici plătit pentru acest text nu sunt ?. Duceți-vă și nu mă credeți pe cuvânt! O să mă pomeniți!
PS. din București faci o oră și un pic 🙂