Demolată după cutremurul din 4 martie 1977, Casa Greceanu a fost odinioară unul dintre reperele arhitecturale ale zonei din imediata apropiere a Mănăstirii Sărindar. A fost pusă la pământ de autorităţile comuniste din cauza avariilor suferite, în locul ei fiind ridicat un bloc cât se poate de comun.
O fotografie făcută cu aproximaţie în anul 1873 de Carol Popp de Szathmari surprinde o ipostază extrem de interesantă pentru ochiul iubitorului de istorie bucureşteană: pe locul unde azi se află Cercul Militar Naţional se înălţa, maiestuoasă, Biserica Sărindar (care avea să fie demolată în 1893); vizavi de acest impunător lăcaş de cult apare Grand Hotel du Boulevard, care tocmai fusese construit; în fine, pe fundal se pot vedea Casa Greceanu şi turla Bisericii Doamnei (ctitorie de la 1683 a Doamnei Maria Rustea). În prim-plan se află un teren viran, aici ridicându-se ulterior clădirile „cu cinematografele”, rămase până în ziua de azi.
„Aici fusese în timpul domniei lui Şerban Vodă Cantacuzino Casa Beizadelelor.” Gheorghe Crutzescu
Potrivit relatărilor lui Gheorghe Crutzescu, pe aici se desfăşura odinioară parada de 10 Mai, eveniment cu triplă semnificaţie: venirea la domnia ţării a lui Carol I (10 mai 1866), ziua încoronării ca Rege (10 Mai 1881), precum şi „ziua sancţionării de către domnitor a actului de independenţă” (10 Mai 1877). „În copilăria noastră, de la ferestrele casei Greceanu priveam parada da 10 Mai, care pe vremea aceea se desfăşura pe bulevard. Treceau înaintea noastră Regele Carol în fruntea Statului său major şi ataşaţilor militari străini, Regina Elisabeta cu Prinţesa Maria şi micii Principi în trăsuri «a la Deaumont», şi după aceea luau loc alături în tribuna ridicată lângă statuia lui Mihai Viteazul”, povesteşte cunoscutul scriitor.
Soarta Casei Greceanu a fost similară cu aceea a mai multor imobile din Bucureşti dispărute după cutremurul din 4 martie 1977. Trebuie menţionat că aici au funcţionat odinioară prăvălii pitoreşti precum „Weissblut, ceasornicărie”, „Tutungerie”, „Lustragerie”, „La Luvru, ştampile” sau „Hermes, colectură”. Înainte de demolare aici era un magazin cu specific pescăresc, „Delta Dunării”, „Casa Greceanu” fiind considerată, pe vremea comunismului, „o improvizaţie”. După demolare a fost ridicat un bloc cu şapte nivele (la parter a fost redeschis magazinul „Delta Dunării”), care făcea parte dintr-un proiect urbanistic al cărui arhitect-şef era Antonio Teodorov, considerat la acea vreme „o altă vioară întâi a arhitecturii”.
„Casa Greceanu, care acum îşi are faţada pe artera nou croită, este şi ea modernizată, cu un lung balcon de sârmă şi cu o galerie de lemn cu geamlâc.” Gheorghe Crutzescu
Surse: Podul Mogoşoaiei, Gheorghe Crutzescu, Ed. Meridiane 1986
„Durere şi eroism”, Ed. Eminescu, 1980
Sursa foto: „Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureştilor”, Emanuel Bădescu, Radu Oltean, Bucureşti 2012