Efectele globalizǎrii asupra practicilor alimentare

  Referindu-ne la practicile alimentare contemporane, câteva întrebǎri ne vin în minte atunci când ne gândim la calitatea şi siguranţa alimentelor. Ce înseamnǎ calitatea în sistemul alimentar? Cât de mult s-a schimbat felul în care mǎnâncǎ generaţia actualǎ comparativ cu generaţiile anterioare? Cât de naturale şi sǎnǎtoase sunt alimentele cu care ne hrǎnim? Sunt ele produse industrial la scalǎ globalǎ sau tradiţional şi local? Rǎspunsul nu este simplu iar cercetǎtorii au demonstrat cǎ practicile alimentare actuale sunt influenţate în mare mǎsurǎ de efectele globalizǎrii. George Ritzer în cartea Globalizare Nimiculuii foloseşte exemplul McDonalds pentru a defini globalizarea şi mai mult, vorbeşte despre mcdonaldizare care este “procesul prin care principiile restaurantului fas-food ajung sǎ domine tot mai multe sectoare ale societǎţii americane şi un numǎr tot mai mare de societǎţi din întreaga lume”.ii Procesul la care ne referim atunci când vorbim despre globalizare nu este ceva nou, el există de peste 500 de ani. Principala caracteristică a globalizării este relocarea producţiei în zone cu forţă de muncă mai ieftină. Relocarea producţiei se face atunci când cererile angajaţilor sunt mai mari decât ale altor posibili angajaţi din altă parte a lumii. Relocarea este legată în principal de migraţia rurală. În sistemul alimentar, globalizarea a transformat procesul de producţie, distribuţie şi consum al alimentelor şi produselor agricole. Se poate presupune că globalizarea a produs creşterea standardizării alimentelor şi agriculturii. Din aceasta perspectivă, pe măsură ce controlul asupra alimentelor şi agriculturii este concetrat în mâinile câtorva corporaţii transnaţionale şi lanţurile de distribuţie devin din ce în ce mai globale, alimentele şi practicile prin care sunt produse devin din ce în ce mai standardizate.iii O altă perspectivă este aceea că globalizarea a adus diversitate alimentară şi moduri noi de producere a alimentelor, dar în acelaşi timp a distrus diversitatea culturalǎ şi biologicǎ. Din acest punct de vedere, unul din efectele globalizării ar fi apariţia unei griji la nivel public pentru securitatea şi calitatea alimentară şi a problemelor etice privind modul de producere a alimentelor. Astfel, standardizarea şi diferenţierea nu sunt procese opuse, ci rezultate ale globalizării alimentelor şi agriculturii.iv Calitatea devine o componentă centrală a competiţiei economice în sistemul agro-alimentar global. Deşi competiţia preţurilor rămâne importantă, distribuitorii au început să se orienteze din ce în ce mai mult pe o competiţie non-preţ. Un efect al acestor schimbări este trecerea de la o economie a cantităţii la o economie a calităţii.v Globalizarea a avut o consecinţă în creşterea valorii şi a numărului produselor alimentare la nivel internaţional, dar a determinat şi creşterea varietăţii alimentelor produse, vândute şi consumate local. A apărut, astfel, diferenţierea produselor alimentare prin etichete private, servicii speciale, distribuitorii începând să impună furnizorilor o serie de standarde private. Aceste standarde private aveau scopul să îmbunătăţească atitudinile consumatorilor faţă de alimente într-o vreme a anxietăţii. Potrivit lui Iain Wilkinson, “este acum o problem sociologicǎ de simţ comun sǎ ne identificǎm ca trǎind în timpul unei perioade de acutǎ insecuritate şi anxietate intensǎ”.vi Anxietăţiile alimentare au apărut într-o perioadă în care alimentele ar fi trebuit să fie mai sigure ca oricând, datorită tehnicilor moderne de producere şi conservare. Anxietatea este un fenomen social şi nu doar o îngrijorare individuală. Pentru Giddens, anorexia şi bulimia sunt efectele globalizării distribuţiei alimentare, promovării ideii de “alegere” a consumatorilor şi apariţiei nevoii consumatorilor de a-şi realiza propriile diete, în loc să se restricţioneze la ceea ce este disponibil local sau sezonier.vii Potrivit acestuia, răspândirea bolilor de alimentaţie a apărut din nevoia de securitate şi control, într-o perioadă caracterizată prin răspândirea sentimentului de insecuritate. Istorica Joanna Bourke a susţinut că declinul magiei în secolul al XVIII-lea şi triumful ştiinţei şi gândirii raţionale ar fi trebuit să reducă nivelul fricii în ultimele secole, dar aceasta a fost înlocuită cu noile forme ale anxietăţii.viii Microbii şi bacteriile au devenit la fel de înspăimântători ca spiritele din evul mediu. Ulrich Beck în lucrarea Risk society avertizează asupra riscurilor invizibile associate cu poluarea aerului, accidentele radiologice şi contaminarea alimentară “pasagerii clandenstini pentru consumul normal care călătoresc în aer şi apă”.ix Perpectiva lui Beck asupra riscului este că anxietatea nu este în totalitate negativă în efectele sale sociale deoarece, dacă unii oameni pot fi paralizaţi în aceleaşi condiţii, alţii pot aduce soluţii creative şi inventive.x În industria alimentară aceste soluţii au adus o serie de măsuri tehnice de la refrigerare la etichetarea alimentară, pentru a îmbunătăţi securitatea alimentară şi încrederea clienţilor. Riscurile potenţiale ale alimentelor au devenit din ce în ce mai importante în dezbaterea internaţională de la apariţia bolii vacii nebune. În Uniunea Europeană în anul 2002 a fost adoptată noua Regulă de Siguranţa Alimentară şi a fost înfiinţată Autoritatea de Siguranţă Alimentară Europeană.xi Acesta a fost momentul recunoşterii oficiale a necesităţii existenţei unei politici de siguranţă alimentară, deşi preocuparea asupra alimentelor este mult mai veche în lumea ştiinţifică. Cercetătorii acestei problematici considerau că în societăţile tradiţionale continuitatea alimentară oferită de tradiţiei şi de condiţiile geografice au furnizat un sentiment de securitate. Mai mult, s-a considerat că mâncarea uneşte comunitatea locală în modalităţi alimentare care reglementează ce să mănânci, când să mănânci, cum să prepari mâncarea.xii Astfel, modurile alimentare tradiţionale s-au transmis de la o generaţie la alta şi au fost învăţate de fiecare membru al comunităţii de la o vârstă fragedă. Odată cu modernitatea a apărut o nouă conştientizare a pericolelor, ca rezultat secundar al eforturilor de raţionalizare a producţiei alimentare.xiii În Uniunea Europeană, piaţa comună a generat apariţia de noi produse alimentare. Aceasta a mărit distanţa între producător şi consumator şi a adus problema identificării alimentelor şi a încrederii în aceste noi alimente. Consumatorii au devenit din ce în ce mai distanţaţi de originea fizică şi socială a alimentelor prin sisteme alimentare care privilegiază cantitatea şi eficienţa pe termen scurt, în defavoarea gustului, sustenabilităţii, calităţii şi mediului.xiv Industrializarea alimentelor a creat condiţiile apariţiei fricilor alimentare, iar acestea împreună cu problemele sociale şi de mediu au încurajat consumatorii să caute alte alternative alimentare. Aceste alternative sunt descrise în diferite moduri prin apelative ca “specialitate”, “calitate”, “local”, folosite pentru a descrie o serie de alegeri … Continuă lectura Efectele globalizǎrii asupra practicilor alimentare