Efectele globalizǎrii asupra practicilor alimentare

Referindu-ne la practicile alimentare contemporane, câteva întrebǎri ne vin în minte atunci când ne gândim la calitatea şi siguranţa alimentelor. Ce înseamnǎ calitatea în sistemul alimentar? Cât de mult s-a schimbat felul în care mǎnâncǎ generaţia actualǎ comparativ cu generaţiile anterioare? Cât de naturale şi sǎnǎtoase sunt alimentele cu care ne hrǎnim? Sunt ele produse industrial la scalǎ globalǎ sau tradiţional şi local? Rǎspunsul nu este simplu iar cercetǎtorii au demonstrat cǎ practicile alimentare actuale sunt influenţate în mare mǎsurǎ de efectele globalizǎrii. George Ritzer în cartea Globalizare Nimiculuiⁱ foloseşte exemplul McDonalds pentru a defini globalizarea şi mai mult, vorbeşte despre mcdonaldizare care este “procesul prin care principiile restaurantului fas-food ajung sǎ domine tot mai multe sectoare ale societǎţii americane şi un numǎr tot mai mare de societǎţi din întreaga lume”.ⁱⁱ

Procesul la care ne referim atunci când vorbim despre globalizare nu este ceva nou, el există de peste 500 de ani. Principala caracteristică a globalizării este relocarea producţiei în zone cu forţă de muncă mai ieftină. Relocarea producţiei se face atunci când cererile angajaţilor sunt mai mari decât ale altor posibili angajaţi din altă parte a lumii. Relocarea este legată în principal de migraţia rurală. În sistemul alimentar, globalizarea a transformat procesul de producţie, distribuţie şi consum al alimentelor şi produselor agricole. Se poate presupune că globalizarea a produs creşterea standardizării alimentelor şi agriculturii. Din aceasta perspectivă, pe măsură ce controlul asupra alimentelor şi agriculturii este concetrat în mâinile câtorva corporaţii transnaţionale şi lanţurile de distribuţie devin din ce în ce mai globale, alimentele şi practicile prin care sunt produse devin din ce în ce mai standardizate.ⁱⁱⁱ

O altă perspectivă este aceea că globalizarea a adus diversitate alimentară şi moduri noi de producere a alimentelor, dar în acelaşi timp a distrus diversitatea culturalǎ şi biologicǎ. Din acest punct de vedere, unul din efectele globalizării ar fi apariţia unei griji la nivel public pentru securitatea şi calitatea alimentară şi a problemelor etice privind modul de producere a alimentelor. Astfel, standardizarea şi diferenţierea nu sunt procese opuse, ci rezultate ale globalizării alimentelor şi agriculturii.^iv Calitatea devine o componentă centrală a competiţiei economice în sistemul agro-alimentar global. Deşi competiţia preţurilor rămâne importantă, distribuitorii au început să se orienteze din ce în ce mai mult pe o competiţie non-preţ. Un efect al acestor schimbări este trecerea de la o economie a cantităţii la o economie a calităţii.^v

Globalizarea a avut o consecinţă în creşterea valorii şi a numărului produselor alimentare la nivel internaţional, dar a determinat şi creşterea varietăţii alimentelor produse, vândute şi consumate local. A apărut, astfel, diferenţierea produselor alimentare prin etichete private, servicii speciale, distribuitorii începând să impună furnizorilor o serie de standarde private. Aceste standarde private aveau scopul să îmbunătăţească atitudinile consumatorilor faţă de alimente într-o vreme a anxietăţii. Potrivit lui Iain Wilkinson, “este acum o problem sociologicǎ de simţ comun sǎ ne identificǎm ca trǎind în timpul unei perioade de acutǎ insecuritate şi anxietate intensǎ”.^vi

Anxietăţiile alimentare au apărut într-o perioadă în care alimentele ar fi trebuit să fie mai sigure ca oricând, datorită tehnicilor moderne de producere şi conservare. Anxietatea este un fenomen social şi nu doar o îngrijorare individuală. Pentru Giddens, anorexia şi bulimia sunt efectele globalizării distribuţiei alimentare, promovării ideii de “alegere” a consumatorilor şi apariţiei nevoii consumatorilor de a-şi realiza propriile diete, în loc să se restricţioneze la ceea ce este disponibil local sau sezonier.^vii Potrivit acestuia, răspândirea bolilor de alimentaţie a apărut din nevoia de securitate şi control, într-o perioadă caracterizată prin răspândirea sentimentului de insecuritate.

Istorica Joanna Bourke a susţinut că declinul magiei în secolul al XVIII-lea şi triumful ştiinţei şi gândirii raţionale ar fi trebuit să reducă nivelul fricii în ultimele secole, dar aceasta a fost înlocuită cu noile forme ale anxietăţii.^viii Microbii şi bacteriile au devenit la fel de înspăimântători ca spiritele din evul mediu. Ulrich Beck în lucrarea Risk society avertizează asupra riscurilor invizibile associate cu poluarea aerului, accidentele radiologice şi contaminarea alimentară “pasagerii clandenstini pentru consumul normal care călătoresc în aer şi apă”.^ix Perpectiva lui Beck asupra riscului este că anxietatea nu este în totalitate negativă în efectele sale sociale deoarece, dacă unii oameni pot fi paralizaţi în aceleaşi condiţii, alţii pot aduce soluţii creative şi inventive.^x În industria alimentară aceste soluţii au adus o serie de măsuri tehnice de la refrigerare la etichetarea alimentară, pentru a îmbunătăţi securitatea alimentară şi încrederea clienţilor.

Riscurile potenţiale ale alimentelor au devenit din ce în ce mai importante în dezbaterea internaţională de la apariţia bolii vacii nebune. În Uniunea Europeană în anul 2002 a fost adoptată noua Regulă de Siguranţa Alimentară şi a fost înfiinţată Autoritatea de Siguranţă Alimentară Europeană.^xi Acesta a fost momentul recunoşterii oficiale a necesităţii existenţei unei politici de siguranţă alimentară, deşi preocuparea asupra alimentelor este mult mai veche în lumea ştiinţifică. Cercetătorii acestei problematici considerau că în societăţile tradiţionale continuitatea alimentară oferită de tradiţiei şi de condiţiile geografice au furnizat un sentiment de securitate. Mai mult, s-a considerat că mâncarea uneşte comunitatea locală în modalităţi alimentare care reglementează ce să mănânci, când să mănânci, cum să prepari mâncarea.^xii Astfel, modurile alimentare tradiţionale s-au transmis de la o generaţie la alta şi au fost învăţate de fiecare membru al comunităţii de la o vârstă fragedă.

Odată cu modernitatea a apărut o nouă conştientizare a pericolelor, ca rezultat secundar al eforturilor de raţionalizare a producţiei alimentare.^xiii În Uniunea Europeană, piaţa comună a generat apariţia de noi produse alimentare. Aceasta a mărit distanţa între producător şi consumator şi a adus problema identificării alimentelor şi a încrederii în aceste noi alimente. Consumatorii au devenit din ce în ce mai distanţaţi de originea fizică şi socială a alimentelor prin sisteme alimentare care privilegiază cantitatea şi eficienţa pe termen scurt, în defavoarea gustului, sustenabilităţii, calităţii şi mediului.^xiv

Industrializarea alimentelor a creat condiţiile apariţiei fricilor alimentare, iar acestea împreună cu problemele sociale şi de mediu au încurajat consumatorii să caute alte alternative alimentare. Aceste alternative sunt descrise în diferite moduri prin apelative ca “specialitate”, “calitate”, “local”, folosite pentru a descrie o serie de alegeri ale reţelelor de distribuţie a alimentelor, a produselor specific etnice, organice, de comerţ corect sau artizanale.^xv Toate aceste produse au în comun căutarea calităţii din partea consumatorilor. Indiferent dacă se caută produsul “autentic”, alimentele dintr-un teritoriu particular sau produse ecologice, în realitate se caută produse diferite de produsele agro-industriale de masă. O astfel de alternativă este mişcarea Slow Food, o mişcare pornitǎ de la un protest antiglobalizare, care pune accent pe salvarea alimentelor regionale şi a micilor producători, încercând să reînvie şi să celebreze plăcerile gustative.^xvi

În ceea ce priveşte piaţa globală, aceasta a pătruns peste tot şi în toate modurile, creând noi structuri generice, care sunt umplute local.^xvii În acest context, supermarketurile reprezintă aceste structuri generice, fiind considerate expresia locală a marketizării şi globalizării. Ele folosesc coduri de standarde pentru a asigura siguranţa uniformă, de calitate şi “etică” a conţinutului produselor alimentare. Aceste standarde reprezintă o formă de cunoaştere care intenţionează să depăşească modurile de cunoaştere practică locală folosită în producţia şi comerţul de alimente.

Încă de la apariţia lor, lanţurile de supermarket au atras clienţii cu preţurile avantajoase, calitate, cumpărături convenabile şi o gamă largă de variante de alegere. În perioada recentă multe lanţuri şi-au extins strategile de marketing. Pe lângă bunuri, ele vând bunăstare prin asigurarea faptului că bunurile lor vin numai de la producători care satisfac standardele lor riguroase de siguranţă, calitate şi responsabilitate socială.^xviii Cei mai mulţi consumatori nu ştiu nimic despre detaliile acestor standarde, care totuşi au avut o consecinţă imensă asupra fermelor şi firmelor care depind de afacerile cu supermarketuri. Într-adevăr, aceste standarde au permis supermarketurilor să transforme producţia de alimente mondială prin dictarea nu numai a ce fel de alimente pot fi vândute pe rafturile lor, dar şi cum şi de cine pot fi produse. ^xix

În sistemul economic globalizat corporaţiile au ajus să funcţioneze asemenea modului în care funcţionează statele, potrivit lui James Scott.^xx Acesta vorbeşte despre sfârşiturile puterii de stat prin apariţia neoliberalismului şi a unor serii de panici a alimentelor din secolul XX care au ridicat dubii serioase, în special în Marea Britanie despre capacitatea statelor de a proteja furnizarea de alimente. Începând de atunci, lanţurile de top de supermarketuri din UK au acţionat ca paznicii de facto a furnizării de alimente, folosindu-se de standarde atât pentru a preveni panica şi scandalurile, cât şi pentru a disciplina şi de a extrage valoare de la furnizori.^xxi Acum metodele lor se extind pentru că distribuitorii en-detail corporatişti din Europa şi din afară nu doar concurează cu semenii lor din UK, dar şi colaborează cu ei pentru scheme de armonizare a standardelor la scală globală şi astfel le permit să asigure calitatea produselor alimentare procurate şi vândute oriunde în lume.^xxii Aceste scheme concretizează o formă de cunoaştere imperială, care ameninţă cunoaşterea practică tradiţional folosită în producţia şi comerţul cu alimente şi în particular producerea de alimente proaspete.

Modul de lucru contemporan al supermarketurilor se plasează într-o istorie mai lungă a sistemelor de cunoaştere care au folosit informaţia ca un instrument de demistificare, control şi standardizare a practicii de expertiză. În prezent mărimea, selecţia şi negocierea preţurilor pot distinge supermarketurile corporatiste de magazinele mici. Lanţurile timpurii de en-gros-uri au promis să alunge dubiile care planau asupra magazinelor alimentare. Mai târziu, introducerea în lanţurile de magazine a autoservirii s-a facut din motive similare: pentru că permitea cumpărătorilor să verifice preţul, să inspecteze produsele îndeaproape şi să aleagă după bunul plac. De asemenea, acest sistem le permitea clienţilor să părăsească magazinul simţindu-se mai încrezători, nu numai legat de ceea ce cumpăraseră, dar şi în ceea ce priveşte abilitatea lor de a cumpăra inteligent. Modalităţile lor de câştigare a încrederii cumpărătorilor şi a dorinţei de a cheltui “bunuri de brand propriu”, garanţii de înapoiere a banilor, cupoane şi reduceri – toate acestea au devenit o parte obişnuită în capitalismul de retail.^xxiii

Pentru a derula aceste îmbunătăţiri supermarketurile au cerut furnizorilor să se alăture codurilor de “bună practică” din agricultură şi industria alimentelor. Aceste coduri cereau furnizorilor să dezvolte analize aleatoare şi sisteme de trasabilitate. Reprezentanţii supermarketurilor au acceptat, de asemenea, să coopereze cu ONG-urile pentru asigurarea furnizării de alimente mai corecte şi mai curate. Iniţiativa de Comerţ Etic creată în 1998 a fost concentrată pe îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în regiunile de aprovizionare ale retailerilor de peste ocean prin crearea, pentru prima dată, a codului de “principii etice” şi asigurarea respectării acestor principii de către furnizori.^xxiv

În ceea ce priveşte produsele proaspete, cea mai importantă iniţiativă până acum este EurepGAP. Formată în 1997 ca Grupul de Lucru al Produselor de Euro-Retail se numeşte astăzi “Parteneriatul European pentru Siguranţa şi Susţinerea Agriculturii”, pentru a accentua faptul că membrii ei includ nu numai retailerii, dar şi producătorii şi o varietate de companii care vând echipament agricol, materie primă şi servicii. EurepGap urmăreşte “să răspundă preocupării consumatorului în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor, bunăstarea animalelor, protecţia mediului şi siguranţei, sănătăţii şi bunăstării muncitorilor”. ^xxv

Într-o lume dominatǎ de frici colective, în special în relaţie cu alimentele şi sǎnǎtatea, concepţia despre igienă se schimbă ca rezultat al noilor obiceiuri de consum, în special practicile de cumpărare din supermarketuri care pun igiena pe primul plan. În România o parte dintre consumatori evită pieţele tradiţionale pe motiv că sunt murdare şi preferă hipermarketurile şi supermarketurile datorită condiţiilor igienice superioare. Aşadar, conceptul de igienă devine instrument de putere şi control în spaţiul public, fiind un argument puternic de partea noilor politici de dezvoltare urbană care restructurează spaţiul public. În acest context poate fi interpretată dezbaterea publică generată de proiectul de înlocuire a pieţei tradiţionale agro-alimentare cu un spaţii “moderne”, “igienice” de tip hipermarket.

Proiectele de dezvoltare de acest tip nu au ca rezultat doar “modernizarea” infrastructurii comerciale, dar determină modificări profunde şi în sistemul agro-alimentar local prin restructurarea reţelelor de distribuţie şi a actorilor implicaţi în procesul comercializare. Ele afectează în egală măsură vieţile comercianţilor şi ale locuitorilor din vecinătate, modifică obiceiuri de consum şi stiluri de viaţă. Aceasta datorită faptului că reglementările igienico-sanitare au fost create în favoarea industriei alimentare şi a supermarketurilor, lăsând puţine alternative pentru metodele tradiţionale de producere şi distribuţie a produselor alimentare.^xxvi Un alt exemplu sunt reglementările UE privind ambalarea produselor alimentare care includ şi standarde de igienă pe care producătorii locali nu pot să le îndeplinească în lipsa unei tehnologii avansate.

Concluzii

Concepţia despre calitatea (inclusiv igiena) produselor agro-alimentare reflectă schimbările economice, politice şi sociale dintr-o societate. De aceea, în stabilirea calităţii încrederea joacă un rol important, fiind interesant de analizat modul în care aceasta derivă din relaţia directă dintre producător şi consumator şi contribuie la conceptualizarea calităţii produselor alimentare. Într-o lume dominatǎ de anxietate, neîncredere şi insecuritate, inclusiv în sistemul alimentar, alegerile pe care le realizǎm zilnic, de la cumpǎrǎturi pânǎ la ce aşezǎm pe masǎ, la cum şi când mâncǎm, sunt alegeri raţionale şi subiective, dar sunt în acelaşi timp şi alegeri determinate de factori independenţi de voinţa noastrǎ. Globalizarea a adus cu sine, sub apararenţa unei abudenţe şi diversitǎţi alimentare, o scǎdere a accesului la anumite produse sau ingrediente, prin controlul exacerbat şi limitarea numǎrului de actori din piaţa alimentelor. Efectele asupra sǎnǎtǎţii populaţiei şi diversitǎţii culturale încep sǎ se arate şi va fi interesant de urmǎrit evoluţia lor.

Bibliografie

L Bazin & M Selim, “Ethnography, Culture and Globalization: Anthropological Approaches to the Market”, Critique of Anthropology, Sage Publications, 2006, pp. 437-461, accesat la http://proxy.ub.umu.se:2424/content/26/4/437.full.pdf+html, pe 25.03.2009
U Beck, Risk society: towards a new modernity, Sage, Londra, , 1992, pp. 40–1, ibid, p. 155.
R E Black, “The Porta Palazzo farmers’ market: local food, regulations and changing traditions”, Anthropology of food, 2005, accesat la http://aof.revues.org/index157.html, pe 22.12. 2010
T BildtgÅrd, “Trust in food in modern and late-modern societies”, Social Science Information, 2008 pp. 99-128, accesat la http://ssi.sagepub.com/content/47/1/99 pe 13.10.2010
A Blay-Palmer, Food fears. From industrial to sustainable food systems, Ashgate Publishing Limited, Hampshire, 2008
S Freidberg, “Supermarkets and imperial knowledge”, Cultural Geographies, Sage Publications, 2007, pp. 321-342, accesat la http://proxy.ub.umu.se:2427/content/14/3/321.full.pdf+html , pe 22.02.2009
A Giddens, Sociology, Polity Press, Cambridge, 2006 citat în P Jackson Food Stories: Consumption in an Age of Anxiety, Cultural Geographies, 2010, pp. 147-166, accesat la http://cgj.sagepub.com/content/17/2/147 , pe 13.10 2010
M Mormont, “Globalisations et écologisations des campagnes”, Études rurales 2009/1, No 183, pp. 143-160
G Ritzer, Globalizarea Nimicului, Humanitas, Bucureşti, 2010
E Valceschini & A Torre, “Politique de la qualité et valorisation des terroirs”, in Agriculteurs, ruraux et citadins : les mutations des campagnes françaises, J Sylvestre, Educagri-CndpBourgogne, 2002, pp. 273-290
I Wilkinson, Anxiety in a risk society, London, Routledge, 200, p. 42. citat în P Jackson Food Stories: Consumption in an Age of Anxiety, Cultural Geographies, 2010, pp. 147-166, accesat la http://cgj.sagepub.com/content/17/2/147 , pe 13.10 2010

Note: 

FOTO: cabiplantwise.files.wordpress.com
 

Povestea merelor de Voinești