Se împlinesc primăvara asta 170 de ani de când s-a tipărit prima carte de bucate, la București. Un eveniment care ar putea trece neobservat, dacă nu ne-ar preocupa pe câțiva dintre noi, bibliofili și bibliofagi, deopotrivă, oameni pentru care cartea ține loc de hrană – cartea de bucate, mai cu seamă.
Într-o încercare de trecere în revistă a ceea ce a însemnat – ca literă tipărită – gastronomia bucureşteană de-a lungul veacurilor, am întocmit o lungă listă de autori şi cărţi, vreo douăzeci cu totul, care, prin semnătură şi alte indicii pe care le lasă pe pagina de gardă, reflectă o preocupare destul de vastă pentru subiect, de la jumătatea veacului al XIX-lea încoace, a unor persoane de condiţii diferite.
Întâlnim printre autori de la directoare de pension, precum acea Maria Maurer, care fixează începuturile tipăriturilor bucureştene ale genului la anul 1847 – la un an după „dubla” ieşeană: Kogălniceanu&Negruzzi, cu ediţia a treia a „Bucatelor cercate”, şi tot la un an după ce postelnicul Manolachi Drăghici intra „pe piață” cu prima noastră traducere de gen, cea a cărții bucătarul francez Robert , „de la curtea regelui Franciei”. Tot Bucureștiului îi datorăm fixarea, pe copertă de carte, a sintagmei „bucătărie română”, atunci când tipograful Christ Ionnin publică o culegere de rețete culese din mahalalele Bucureștilor („Bucătărie română”, 1865).
Ce se mai află în „rețetarul cărților de bucate” bucureștene? Găsim colonelese şi generălese care-şi umplu timpul cu bucătăritul – precum Ecaterina Steriady colonelu (venită aci din Galațiul natal și-al primei sale ediții din „Buna menajeră”) sau Maria general Dobrescu -, dar şi autori care semnează cu simple iniţiale, ca „doamna L.I.S.”. Întâlnim, de asemenea, semnături la fel de „inocente” formate dintr-o înşiruire de două sau trei prenume, ca şi nume sonore, puternice, precum cel al temutului gazetar al epocii, Constantin Bacalbaşa.
Ar fi necesară, probabil, o dizertaţie de câteva ceasuri doar pentru a analiza acest aspect vizavi de cărţile de bucate ale Bucureştiului de sfârşit de secol XIX şi început de veac XX. Poate cândva o voi face.
Până atunci, vă propun o reţetă din cartea uneia dintre autoarele citate, generăleasă, dar şi „inspectoare a învăţământului gospodăresc”, dna Maria general Dobrescu.
https://gastroart.ro/2017/04/07/pulpa-de-bou-impanata-reteta/
Te-ar putea interesa și
https://gastroart.ro/2017/04/08/iepure-sos-de-sardele-reteta-din-1847/
