În graiul locului, păstrând cât se poate de nealterate tradiția și obiceiul culinare, Mircea Groza face parte din mult prea rara și extrem de importanta categorie de arheologi culinari. Am încercat ca, pe ici, colo, să lămurim problema regionalismelor și arhaismelor cu ajutorul unui instrument special instalat. Termenii subliniați sunt „traduși” pe înțelesul tuturor. Vă urăm lectură plăcută și poftă bună. (echipa GastroArt)

Păsat pârgălit 

„- Die ai păsat zdrobdit, cearcă numa’ să faci o mâncare pă care o poț punie-n blid așe cumâ-i, ori poț s-o pui lângă o tocană. Nu-ț mai trebe rișcaș! Păsatu’ ista îl făciam o acasă, o la moară. Acasă aviam râșniță di-aceie mare, da’ unii aveu și on fel die moară mnică pusă în găbânaș, iera cu ptietri și cu ptiatra aiasta putiei face și fărină și păsat. Că potridiei ptietrile să zdrobdiască grăunțăle și mai mare și mai mnic. Toamna, când încă mălaiu nu iera copt, acela die an s-o gătat, vai die noi, n-aviam mai mnică, meriam și culejiam niștie cucuruz, îl diefăcam și măicuța-l lega p-o rudă la tărnaț, sus su’ streșină să n-ajungă șoaricii la iel. Să usca acolo o vreme, că iera așe mai moale la boabe, mai lăptos, noa! niecopt. Îl usca, cum zâc, o vreme ș-api îl punie în cuptoru’ cocător și-l cocia binie, binie, încă să roșie cât die binie. Di ce crez tu că-l cocie în cuptor? Să-l poată măcina, că almintrilea, necopt, moale cum iera nu-l putie zdrobdi. Noa, și ieșie o fărină ș-on păsat, așe mai roșioaie, le zâcie die pârgă. Doamnie fain mai amninose! Ș-api făciem mămăligă die pârgă cu fărina aiasta. Da să vez tu ce gust avieu piroștile făcutie cu păsat die pârgă! Cu tătuli alt gust. Mai făciem câtiodată și mămăligă din păsatu’ ista. Da, da, mămăligă din păsat, iera așe mai zgrunțuroasă, puniem ș-o mână die fărină să să leje mămăliga mai binie. Noa să vez tu tuma’ ce mămăligă iera asta! Mnie-mni plăcie s-o mânc cu laptie die dhiboliță rece! Iera bună și cu brânză o cu groștior. Amu n-ai tu păsat die pârgă da’ fă cum-îț spui, păsat scăzut. Păsatu’ trebe vânturat binie înt-on ciur să nu rămâie nici urmă die hospe. Du-aceie îl speli în tri, patru ape să rămâie zdrobditura curată. Lasă păsatu’ în apă la moi. Taie cât die mânânțăl poț o thipărușe dhigană dulce, roșie și die ai și una galbână. Mai taie tri ciepe, nu mari tare. Punie tri linguri die oloi die ruje în laboș și înădușe ciapa, adauji thipărușile, mai lași să să facă pă foc blânduț, mai pui și o mână die ciapă verdie, die ai p-acole. Noa, amu pui păsatu’ stors binie, amesteci și le friji pă tăitie di-on-preună, trebe să să frigă și păsatu’. Sloboz în laboș cam tri finjii die apă caldă dac-ai pus o finjie die păsat. Coată die sare, poț punie și thiperi, amestecă binie și când începe a hierbe traji laboșu mai la marjinea șporuli, pui fidieu’ pă laboș ș-o vreme îț coț altăce die lucru pân casă. Cam dup-on sfert die ceas tie uiț la păsat, ar cam trăbui să hie hiert, die nu, îl mai lași. Pui on pumn die petrinjei tăieț, amesteci cu grije, pui napoi fidieu și iei laboșu’ di pă foc. Lași așe să să mai înfoaie păsatu’, să mai scadă mâncarea. Măicuța punie pă laboș, când iera gata die hiert, on dosoi curat și așe-l lăsa o vreme. Amu, mânci păsatu’ cum vrei. Numa’ așe cu morătură ori îl pui în blid lângă o tocană ori oareșce fript. Tare-i bun cu coaste afumatie friptie-n ler cu unsoare!
Doamnie dă-ț sănătatie și la vară cald!”
https://gastroart.ro/2017/05/03/mircea-groza-alte-5-retete-de-piroste/