Rubrică susținută de scriitorul Dan Iancu:
Am luat și eu pipote ca la balamuc. Ce dracu’ mi-or trebui un kil jumate de rânze, nu știu. Cotesc și în fața blocului Maria.
– Ce faci, nu mai vii o dată?
– Așa-s oamenii bătrâni, se mișcă greu și cu zăpezile astea e mai rău. Da’ ce te mână-ncoace?
– Păi să iau niște dvd-uri cu oarece documente.
– Și nu puteai sa dai telefon?
– Nu, că știu că gătești. E prânzul.
– Aaa… Iei masa-n oraș la Ospătăria lu’ Iancu… Aha!
– Vezi că știi.
– Păi atunci, până pun eu masa, mergi colea la magazin și ia un Riesling de Jidvei ca să nu spui că nu am servit și vin. Bun înțeles, din paralele matale.
Maria zâmbi și plecă la piață. Eu am intrat în apartament și repede ca prâsnelul pusei pipoțelele la fiert în apă fierbinte. Apoi hop cu wok-ul pe foc cu ceva ulei de măsline în el. Tăiai o ceapă generoasă cu carnea grasă, doi morcovi să dea dulceață, un ardei roșu dolofan, niște ciupercuțe rătăcite prin frigider. După ce spumuii cu grijă, pusei ceapa și restul la călit pe foc mijlociu în ordinea tăierii. La final, mai adăugai niște usturoi tocat, boia iute afumată, boia dulce, piper, cimbru și un pic de chimen. Na că sună la ușă.
– Ia să vedem noi ce-ai luat aici. Bun așa. Te-ai descurcat.
– Păi nu spuneai tu că vinul ieftin e și prost. Am luat mai scump că am zis că o fi mai bine.
– Cam așa ceva. În Franța, bunăoară, te duci la un magazin specializat și îi spui câți bani ai, câți sunteți la masă, ce gătiți și omul de la tejghea vă spune ce să luați. La noi nu prea e obiceiul ăsta. Mde…
– Lasă că o să fie și aici.
– Când?
– După tine în mod sigur!
– Râzi tu, râzi, dar hai în bucătarie.
Legumele se căliseră și umpluseră camera de un miros cald și plăcut. Stinsei focul la oală și începui transbordarea pipotelor și a supei în wok.
– Nu sta, Maria, pune vinul la frigider și adu două pahare din casă. De alea cu picior și cupa mai mică, pentru vin alb.
– Am înțeles, să trăiți!
Am amestecat și am dat focul mai mic să se pătrundă gusturile și să fiarbă obiectele muncii. Maria s-a întors cu paharele, îi spusei unde-s restul de farfurii și obiecte ca să pună masa. Cînd sfîrși o-ntrebai:
– Ce dvd-uri vrei?
Îmi explică și mă dusei după ele. I le-am dat, le-a pus în poșetă și oprii focul la wok. Pusei în farfurii și mă așezai la masă.
– Poftă bună!
– Și ție că ai muncit!
Mă uitai la ea cum ia prima înghițitură.
– Bun?
– Bun!