Altădată

Cum a apărut tramvaiul electric în București

Istoria tramvaiului bucureştean se confundă practic cu istoria modernă a oraşului. Deopotrivă hulit şi adorat, tramvaiul este o parte indispensabilă a vieţii capitalei. De la tramvaiul cu cai şi până la tramvaiul electric, acest mijloc de transport a influenţat, de-a lungul a mai bine de un secol, istoria unei urbe care s-a dezvoltat odată cu el şi, de ce nu, datorită lui.

Tramvaiul: o prezenţă pe străzile şi bulevardele Bucureştilor pe care, dintr-o prea mare obişnuinţă, abia dacă o mai percepem. Un mijloc de transport care face parte din peisajul citadin aşa cum fac parte clădirile sau parcurile pe lângă care trecem. Fără tramvai, fără farmecul pe care îl aduce cu el din timpuri demult apuse, viaţa noastră ar fi cu siguranţă mai săracă. Tramvaiul era odinioară nu numai un simplu mijloc de transport în comun, ci vehiculul care îi ducea şi aducea pe oameni din şi înspre cartierele mărginaşe. Tramvaiul era mijlocitor al întâlnirilor amoroase sau o punte către distracţiile din centrul capitalei. Oricine priveşte o fotografie veche în care apare un tramvai din altă epocă, deși nu a prins acea epocă are totuşi senzaţia că s-a plimbat, cândva, cu acel tramvai. Inspirator de cântece celebre, tramvaiul are, cum altfel, povestea lui, o poveste care continuă să îi fascineze pe cei care, lăsând la o parte ceea ce e neplăcut în orice istorisire, au fost seduşi definitiv de existenţa lui pe străzile Cetăţii lui Bucur.

Un prim pas către introducerea tramvaiului electric în capitală a fost făcut pe 30 noiembrie 1890, când între Primărie şi „Noua Societate de Tramway” a survenit un act de concesiune prin care respectiva societate trebuia să „dea în folosinţă în termen de trei ani de la semnare o linie electrică pe Bulevard”. Ca urmare a acestui fapt a fost construită o uzină electrică la Grozăveşti, pe partea dreaptă a Dâmboviţei, pe un teren dat gratuit de primărie. Inaugurarea uzinei electrice a avut loc în 1892, însă din cauza problemelor de infrastructură şi a deselor neînţelegeri dintre edili şi concesionar, linia electrică a fost deschisă publicului abia pe 9 decembrie 1894.

Prima linie electrică de tramvai din Bucureşti a purtat numărul 14 şi a avut un traseu care străbătea oraşul de la vest la est. Pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe podul Domniţa Maria, traversa bulevardul Regina Elisabeta, via Splaiul Gării Centrale, şi îşi continua drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu. Vagoanele produse de firma Siemens&Halske au fost la început de culoare verde, pentru ca mai apoi, înainte de intrarea României în primul război mondial (1916), să fie de culoare galbenă. Faţă ce tramvaiele trase de cai, confortul în ineditul mijloc de transport era mult sporit. Un amănunt interesant este acela că, la acea vreme, vagoanele aveau uşi pe ambele părţi, călătorii putând urca şi coborî pe oriunde doreau.

Cu tot confortul sporit faţă de vechile tramvaie cu tracţiune animală, tramvaiul electric a provocat numeroase accidente, unele tragice, în urma cărora au fost luate anumite măsuri pentru prevenirea lor. Una dintre primele măsuri a fost închiderea permanentă a uşilor de pe partea stângă a vagoanelor. Multe accidente se produceau din cauza vitezei şi din cauza trăsurilor care treceau în momentul în care pasagerii urcau sau coborau din vagoane. Măsurile luate pot părea în ziua de azi cel puţin bizare: societăţii care deţinea linia de tramvai i s-a atras atenţia să fie mai atentă cu alegerea personalului, iar agenţii de poliţie publică au primit instrucţiuni ca „vagoanele să circule cu o viteză cât mai redusă” în zonele cu probleme.

„Bucureşti este singurul oraş care a cunoscut o gamă atât de largă a mijloacelor de transport, pornind de la trăsură şi până la tramvaiul electric întâlnit şi astăzi.” Alexandru Lancuzov

Surse: Alexandru Lancuzov, Bucureşti, de la tramvaiul cu cai la automobil, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2007
George Potra, Din Bucureştii de altădată, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981

 

Share:

Leave a reply

many kinds of best quality replica watches.

richard mille replica