Curcan Umplut – Kogălniceanu și Negruzzi (1841)

Să ei un curcan, să-l grijești, și să-i tai pelea dealungul pe spate, și apoi cu-n cuțit să-i tai ciolanele păn la aripi și picioare, ferind de a tăia pelea, apoi ea ca o jumătate ocă carne de vițăl, un maiu [ficat] de gâscă și puțină slănină, și le toacă, dar nu prea tare mărunt, ea și căteva triufe sau ciuperce, și asemine tocate le pune la un loc de scadu cu puțin unt, petrinjel verde, hagimă [ceapă], sare și piperiu, apoi le pune într-o strachină puind un ou întreg, și un gălbănuș, și le mestică bine; cu aceasta umple curcanul, și îi coasă pelea pe spate; după aceasta taie felii de slănină tare subțiri, cu care învălești curcanul, și-l leagă pe deasupra cu ață, apoi îl așază în tingire, și-i pune trei linguri de zamă de vacă, jumătate de litră vin albu, puțin petrinjel verde, și hagimă, și-l lasă încet de ferbe, și cănd îi curcanul destul de moale, îl scoate și-l pune într-un loc să nu se răcească, apoi ea grăsime de pe sosu, ș-o strecoară pintr-o sâtă, ș-o lasă de ferbe pân rămâne numai puțină, și atunce deslegănd slănina de pe curcan, îl așază pe farfurii și-i toarnă deasupra acel puțin sosu, și prin pregiurul farfuriei așază cartofe mici prăjite.
Din “200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, Iași, 1841 de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi (ediția 1973 editura Dacia)
 
https://gastroart.ro/2017/04/01/despre-inceputurile-trufelor-romania/

Scroll to Top