Alivenci fac moldovencele „de când îi lumea”… ți-ar zice orice bunică de prin satele de la est de Carpați. De fapt, datorită unui ingredient anume – făina din porumb – nu ar putea fi decât vreo trei secole și ceva de când rețeta se face în felul acesta. Nu avem dovezi că se gătea înainte din mei (precum mămăliga) și nici nu avem o etimologie certă a cuvântului care desemnează această prăjitură populară și poporană. De-aceea rămânem doar la ideea aceasta: e o coptură specifică Moldovei, care are la bază amestecuri de „fărinuri” (de grâu și de porum), cu produse ale stânii – întîlnim variate rețete: cu lapte bătut, cu smântână, cu urdă sau caș dulce în aluat -, adusă la masă cel mai adesea cu smântână și dulceață.
Copturi din mălai găsim însă și în alte părți ale țării – nu atât de bogate în gust și ingrediente precum cea din Moldova, se pare (asta dacă mi se permite să dau dovadă de… patriotism local, ca moldoveancă pe trei sferturi cum sunt).
Alivenci – varianta Ecaterinei Steriady
Ecaterina Steriady, coloneleasa care publica în 1871 prima ediția din cartea de bucate ce avea să devină best-sellerul unei jumătăți de secol, abia trecuse de 20 de ani când s-a înhămat la munca asta. Trebuie să fi avut pasiune mare pentru gătit și colecționat rețete, altfel nu se explică de unde avea să publice câteva sute, unele de proveniență străină, dar și nu puține românești.
Cum e și rețeta asta de Alivenci, mult îndrăgită de moldoveni, în toate timpurile, dar aparent neinteresantă pentru cineva care provenea dintr-o familie de greci stabilită la Galați doar cu două-trei generații în urmă.
De unde și-o fi luat rețeta greu mai e să aflăm acum, dar putem să punem în practică indicațiile ei, nu-i așa?
Deci… Ia 600 g de brânză foarte proaspătă, 37 sau 45 g de mălai (făină de păpușoi), după cum e brânza de moale, 6 ouă, scoțând 3 dintre albușuri. Apoi ……..
Citeste mai departe toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI