Duelul gurmanzilor din high life-ul bucureștean al sec. XIX-lea

La începutul veacului 19, într-o perioadă în care chestiunile de onoare erau tratate cu mare seriozitate, iar obiceiurile occidentale erau adoptate cu ușurință, în spațiul Principatelor Dunărene și-a făcut apariția, după 1820, grație feciorilor de boieri întorși de la studii, o nouă modă: duelul. Cu toate că nu puține au fost confruntările de onoare cu deznodămânduri tragice, Constantin Bacalbașa rememorează, în ,,Bucureștii de altădată”, un duel atipic ce a avut loc în anul 1881: o confruntare în care nu s-au folosit nici săbii, nici arme de foc, ci bucate alese.
Protagoniștii neobișnuitului duel au fost Constantin Isvoranu , unchiul lui Alexandru Marghiloman (viitorul membru al Partidului Conservator, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României între martie și noiembrie 1918) și Juan Pedro Aladro Kastriota, ambasadorul Spaniei la București.
,,(…) marea problem erea care din doi adversari va mânca mai mult…”, explică Bacalbașa, care ne indică și locul de desfășurare al ,,ostilităților”: restaurantul hotelulului Hughes, cel mai bun local din Bucureștii acelor vremuri, vestit pentru rafinamentul bucătăriei sale.

Două meniuri desăvârșite

,,Duelul era în două prânzuri și cu «contră» în caz când fiecare adversar ar fi câștigat o partidă. Întâiul prânz dat de Isvoranu a fost câștigat de acesta”, notează C-tin Bacalbașa.
Potrivit acestuia, la primul prânz ai cărui martori au fost Dimitrie Bărcănescu și Mihail Paleologu, din partea lui Don Aladro, și Alexandru Ghica-Bragadir și Mihail Marghiloman, din partea lui Isvoranu, dueliștii au fost nevoiți să dea gata un meniu ce a cuprins:

Huîtres (stridii) d’Ostende
Caviar frais (icre negre proaspete)
Turtle-soup
Consommé (bullion concentrat) Royal
Paris-bouchées
Homard à l’americaine
Côtes de moutons prés-salés (coaste de berbec îngrășat cu iarbă sărată de pe malul mării) sauce Béarnaise
Ragoût de perdreaux (tocăniță de pui de potârniche) à la Lucullus
Terrine de foie gras (ficat în aspic)
Truffes au Champagne
Punch glacé
[Chapons truffés] (clapon împănat cu trufe)
Pieds de céleri (țelină)
Asperges (sparanghel) en branches sauce Hollandaise
Gâteau (prăjitură) Espagnol
Café, liqueurs
Fine Champagne 1855
Johanisberg Cabinet (cave Metternich)
Grands vins de Chateau Lafitte (monopole) Rousanée Contti (1869)
G.H. Mumm et Roederer frappe

La al doilea prânz, dat de această dată de Don Aladro, au fost prezenți 8 musafiri, toți îmbrăcați în fracuri, iar meniul servit a fost și mai deosebit:

Huîtres d’Ostende
Caviar frais
Potage à la St. -Hubert
Potage purée d’artichants à la Madriléne
Pasgtelillos
Bar sauce Hollandaise
Homard frais sauce rémoulade
Filet de boeuf à la Zoulou
Chapon du Mans à la Gargantua
Chaud-froid d’Ortolana Lilliputiens
Céleris à l’Andalouse
Faisans de Bohéme truffés
Saladé à la Revanche
Charlotte Pompadour
Glace (bouquet)
Dessert
Cafe ét liquers
Fine Champagne (1855)
Vins
Steinwein-Cabinet
Mouton Rotschild (1875)
Chateu-Latous (1869)
Clos Vougeot (monopole)
G.H. Mumm frappé et Moselle mousseux

După acest al doilea festin ,,lupta” a rămas indecisă, urmând ca o a treia masă să stabilească învingătorul. Din păcate, a treia rundă nu a mai avut loc.
,,Nu voi da deznodămândul acestui duel sui-generis, voi spune numai că, pe vremea aceea, oamenii aveau încă vreme să petreacă în felul acesta, iar la București se putea mânca foarte bine”, concluzionează Bacalbașa.

Un hotel și un restaurant de 5 stele

Hotelul Hughes, una dintre cele mai luxoase unități hoteliere din Bucureștiul sec. XIX, se afla pe Calea Victoriei la nr. 38, peste drum de primul Teatru Național din București (pe locul în care, în prezent, se află Hotelul Novotel). Hotelul i-a aparținut inițial belgianului Donat Hugues, care sosise în București undeva după anul 1835. Clădirea a fost ridicată în perioada 1856-1860 și avea 40 de camere, dispuse pe două niveluri.
La 27 septembrie 1881, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondarea ziarului ,,Românul”, s-a oferit un mare banchet în onoarea lui C.A. Rosetti, în foaierul Teatrului Național, la care au luat parte peste 300 de persoane. Masa a fost servită de către restaurantul Hugues.
,,Pe meniu erea, între altele, și filet de Plevna. Când cei 100 chelneri ai lui Hugues apărură cu farfuriile pline de acest fileu, erea parcă o armată care trecea. Atunci un musafir spuse:
Ia priviți defileul fileurilor de la Plevna.”, consemnează Bacalbașa.
În anul 1882, administratorul restaurantului, Baptistin Mars, l-a angajat să conducă bucătăria pe francezul Trompette, fostul bucătar personal al omului de stat francez Leon Gambetta.

,,Întâiul menu la Huges a fost următorul:
Soupe brouillée au scrutin de liste
Sole à la présidence
Salmis de becasses à la Gambetta
Dindonneau en tribune
Petits pois à l’égyptienne
Salade à la Léon
Poires françaises, raisins de Ville d’Avray.”,

Hugues a vândut hotelul lui Edmond Bourgeois, iar după moartea acestuia din urmă hotelul a fost preluat de cofetarul Georges Riegler, care a mai adaugat clădirii încă un etaj și o mansardă. Totodată, la parterul clădirii, a inaugurat cofetărie Riegler.
Din anii 1890, clădirea a funcționat sub denumirea de „Hotel English/ Hotelul Englez”.
În ciuda concurenței acerbe, hotelul a funcționat și în perioada interbelică, devenind chiar bordel.
În 1944, bombardamentele germane, care aveau drept țintă Palatul Telefoanelor, au atins și Hotelul Englez. Fațada a fost reparată ulterior, iar etajul adăugat de Riegler a fost micșorat în înălțime. În perioada comunistă clădirea a fost naționalizată și, în prezent, încă se mai află pe Calea Victoriei, fiind o mărturie vie a unui București rafinat, unde ,,se putea mânca foarte bine”.
Surse:
Constantin Bacalbașa, ,,Bucureștii de altă dată: 1878-1884”, ediția a II-a revăzută, Ed. Humanitas, 2014
www.bucurestiivechisinoi.ro
www.historia.ro
https://gastroart.ro/2017/04/01/despre-inceputurile-trufelor-romania/

Scroll to Top