În graiul locului, păstrând cât se poate de nealterate tradiția și obiceiul culinare, Mircea Groza face parte din mult prea rara și extrem de importanta categorie de arheologi culinari. Am încercat ca, pe ici, colo, să lămurim problema regionalismelor și arhaismelor cu ajutorul unui instrument special instalat. Termenii subliniați sunt „traduși” pe înțelesul tuturor. Vă urăm lectură plăcută și poftă bună. (echipa GastroArt)
”- Când ai bonțălit puiu, ai pus dietilindi măruntaiele. Le corățăști, le speli binie cu apă rece. Ai die grije când corățăști maiu să tai și să țâpti hierea, cu asta începti! Cu mare grije să n-o spargi c-api nu-i mai bun maiu die nimnică, tătătăt să amăreștie! Io-ț spui drept, die nu-s tare sorgoșetă opăresc maiu și nu-l pui la fript di-la-nceput că să-mprăștie pân tocană și tăt o tulbură. Așe să faci și tu. Pă lângă mai ai acole inima, rânza și măiuțu cel mnic.
-Pancreasul de la păsări…
-Poatie…unii-i zâc ouț, noi îi zâcem măiuț. Noa, tai inima-n tri-patru, rânza scrijele subțâri da mai lunguță, maiu l-ai opărit și-l lași diopartie. Dacă puiu o fo’ mai dhigan tai și oareșce dărăbuță die unsoare, die o fo’ hitiuan a hi musai să pui o lingură die unsoare die rață o’ die găină pă care o ai toptită și pusă la rece. Poț punie la fript și câtio țandură die carnie care o mai pticat când ai tăiet puiu. Le friji încetuț aieste diompreună, pui sare, amesteci și le lași așe pă ploaptăn, cătă ler, nu undie-i para mare. Ciapa o-ai corățât după ce o-ai lăsat o vreme-n apă, cum ț-am spus. Să ai opt-zece ciepe, așe cam ca on uou die mari. Tai feștecare ciapă pă lung ș-api o tai scrijele nu tare subțâri. A hi vremea să tai și maiu coștie și-l pui păstă ce friji în laboș Amu pui și ciapa, tătă diodată, așe gămadă, n-o împrăștii. Mai pui sare, thiperi, pui fidieu pă laboș și lași să să frigă ușurel, ușurel. Din când în când tie mai uiț la tocană, amesteci și mintienaș pui iară fidieu și tăt așe o lași. Nu pui apă, nu pui mnică. Uniele muieri di pân sat, puțânie, punieu ș-on strop die poprică dulce. La noi în casă nu s-o pus veci! I și păcat să feștești tocana aiasta, numa’ scliptiește, așe faină și tistașe îi! Și nu trebe să-i știmdi cu nimnic gustu die ciapă. Să face o tocană scăzută, duuulce de-ț linji jejitile! Asta o făciem în tătă sâmbăta când tăieam una, duoauă galiță. O mânci cu ptită caldă o cu lângalău. Și cu mămăligă-i tare bună! Noa, ia ca-i mai făcut o mâncare și nu ti-ai tieltuit tare! Noi așe-i zâcem, ciapă friptă cu măruntaie. Aiștia din satul di lângă noi, din Vârșolț, îi zâc ciapalău. Noa, carecum…
S-aveț sănătatie!”
Carnie de porc cu razalăi – rețetă din zona Sălaj de Mircea Groza