Printre cele mai insolite ingredinte pentru făinuri îmi pare peștele, iar pâinile făcute cu făină de obleți (Oltenia Dunăreană) sau din fâți (pești mici de tot soiul) din Hamcearca, pe Valea Taiței, (nordul Dobrogei), îmi strârnesc curiozitatea. Nu am mâncat până acum, nu am găsit nici prea multe informații pe net așa că o să vă rog, pe voi, dacă aveți mai multe detalii să nu ezitați să ne scrieți. Până atunci las aici două fragmente din două studii realizate la aproximativ un secol distanță despre această pâine inedită.
Pescăria şi pescuitul în România, Grigore Antipa, editura Socec, București, 1916
“În Romanați la Celei (n.n astăzi cartieri în orașul Corabia), când încep Obleții (Ocleii) pe la sfrâșitul lui iunie sau începutul lui iulie, să fugă în cârduri mari din baltă, atunci se dă alarma în sat și toți țăranii – mic și mare – pleacă în grabă cu «Cristașele» (Halăele) la gârla care dă în Dunăre. Aici, timp de 2-3 zile prine fiecare din ei cantități destul de mari.
Obleții prinși ei îi întind pe o sforară și-i usucă la soare, și după aceea fac din ei făină de obleți, pe care o pun la putină pe iarnă. Această făină o amestecă cu făină de grâu și fac din ea pâne, adică un fel de azimă pe care o coc pe vatră cu țestul deasupra.
(Țestul în Oltenia este un capac mare de cărămizi sau pietre lipite cu lut, având un diametru cam de 50 de cm și o înălțime la mijloc cam de 30 cm și 2 găuri de o parte și de alta a vârfului. După ce înfierbântă bine vatra și-l înfierbântă și pe el deasupra focului, ei trag focul de pe vatră, pun acolo pâinile pe cari vor să le coacă și pun deasupra țestul înfierbântat; când cred apoi că e gata coptura, bagă un băț prin cele două găuri și ridică țestul de pe vatră)”.
Despre obleții uscați “care râd la soare” puteți citi mai mult în acest reportaj realizat de jurnaliștii de la adevarul.ro
Valori identitare în Dobrogea, Hrana care unește și desparte, coordonator Ofelia Văduva, ed. Enciclopedică 2010
“Pâinea putea fi preparată din făină de cereale, folosite în toate regiunile geografice românești (grău, orz, secară, ovăz), legume (mazăre) sau din produse care în mod obișnuit sunt folosite pentru alte mâncăruri (pește) sau cu alte destinații (papură).
«Pește mărunt din ăla, mama avea un cuptor de pâine, făcea foc și apoi punea pește din ăsta mic în tăvi, îl usca și apoi ne punea pe noi la piuă, îl pisam, îl făceam făină și făcea pâine. Un pic de [făină de grâu] ca să poată să se lege și cu făina asta de pește foarte bun a fost» (informator din Hamcearca, 2007)”
Credit foto: adevărul.ro
https://gastroart.ro/2018/10/12/6790/