Mulți dintre misionarii creștini care au propovăduit creștinismul, pentru a demonstra puterea dumnezeiască, au clonat parte din minunile lui Isus. Dacă, în cazul nunții din Cana Galileei înmulțirea peștelui și a vinului marchează debutul miracolelor înfăptuite de Isus, una dintre minunile făcute de Sfântul Columbanus (tradus la noi Colomban) demonstrează, încă o dată, adaptabilitatea religiilor la nevoile și obiceiurile locale. Păi ce putea să înmulțească un sfânt în nordul “barbar” unde vinul nu spunea mare lucru, ba chiar era disprețuit, decât berea. Iar faptul că e irlandez spune totul.
Am scris aici despre cum a ajuns pâinea dospită Trupul lui Hristos și vinul roșu sângele Lui marcând, în Europa de Sud o ruptură față de tradiția ebraică unde cele fermentate erau interzise în ritualul liturgic.
Astăzi vă prezint o altă poveste, mai din nord, unde vinul nu pătrunsese încă. Se știe că vinul a căpătat importanță odată cu extinderea imperiului roman, dar că în multe zone berea era preferată. Motivele sunt mai multe, de la obișnuință la terroir-ul care nu permitea cultura viței-de-vie.
Nici atitudinea lui Columbanus nu a fost liniară, raportată la consumul de bere, care în unele culturi “juca rol de băutură sacră, alternativ celui al vinului în litughia creștină”. Să vedem:
“La începuturile veacului al VII-lea, în timp ce se afla printre suabi, Fericitul Columban[i] «auzi că voiau să îndeplineasc un sacrificiu profan și că puseseră în mijlocul lor un vas mare, de circa douăzeci de banițe, cu un fel de bere. Se apropie și-I întrebă ce voiau să facă; îi răspunseră că era un sacrificiu în cinstea zeului Wotan. Colomban suflă atunci înlăuntrul vasului, care se sparse în mii de bucăți, cu un huruit înspăimântător; și, o dată cu berea, ieși din el forța funestă, pentru că în acel vas era ascuns demonul, care, prin mijlocirea sacrilegiului lichid voia să se înstăpânească peste sufletele jertfitorilor».
Pe de altă parte, aceeași Viață a Sfântului Colomban – textul care ne-a restituit dramaticul episode – nu exclude forme cordiale de conviețuire a bunilior creștini cu «nelegiuita băutură» (cu legământul, se înțelege, de a o bea numai de sete). Ea este produsă – ne explică autorul său, Iona, discipol al lui Colomban – fermentând grâul sau orzul «și este folosită de toate popoarele pământului, afară de scordisci și dardani, dar mai cu seamă neamurile care locuiesc lângă Ocean, adică în Galia, Britania, în Irlanda, în Germania, și de altele care au obiceiuri asemănătoare cu acestea». În mănănăstirea din Luxeuil, fondată de Columban pe ruinele anticului oraș termal cuprinsă acum în ducatul Burgundinei, aceasta era – la început – băutura obișnuită a călugărilor, care o primeau zilnic la masa, în măsură prestabilită. Lui Colomban însuși i s-a întâmplat, povestește Iona, să trebuiască să intervină pentru a salva un butoi cu un fel de bere, pe care fratele pivnicer îl lăsase descoperit, în vreme ce scurgea din el lichidul într-un vas. Amintindu-și de impardonabila neglijență, a alergat în beci, așteptându-se la ce e mai rău – dar nici măcar picătură nu se risipise pe pământ, și «s-ar fi putut crede că recipientul se dublase în înălțime», atâta era spuma care se acumulase acolo, deasupra. Pivnicerul nu a ezitat să recunoască această mână miraculoasă a abatelui său. Viața Sfântului Colomban povestește chiar un episod de înmulțire a pâinii și a berii, care confer băuturii Nordului o singular și neașteptată demnitate evanghelică. «Părinte, nu mai avem decât două pâini și puțină bere» – dar toți au mâncat și au băut pe saturate iar coșurile și vasele se tot umpleau în loc să se golească”. [ii]
Despre rolulrile jucate de vin și bere în raport cu credințele vechi, din Egiptul Antic până la Vikingi și de la Budism la Musulmani puteți citi în cărțile pe care le-am recomandat aici
[i] Sfântul Colomban (cca 540-615) – călugăr irlandez, fondator al mai multor mănăstiri (nota traducătorului)
[ii] Massimo Montanari, Foamea și abudența, o istorie a alimentației în Europa, ed. Polirom 2003
https://gastroart.ro/2017/03/12/putin-despre-istoria-berii-in-romania/