Anul trecut tipăream, după 153 de ani, în premieră, singura carte de bucate apărută în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Este vorba de “Bucătăria română. Carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și buffet” din 1865 de Christ Ionnin, ediția 2018 adnotată și îngrijită de Simona Lazăr. Pentru anul viitor ne-am propus să reedităm multe din cărțile fundamentale ale gastronomiei românești și începem cu trei dintre ele, pe care le și puteți precomanda. Orice precomandă ne ajută să definim identitatea gastronomică românească. Proiectul este extrem de costisitor și nu îl putem duce la capăt fără ajutorul bucătarilor, bloggerilor, pasionaționaților de gastronomie românească.
Una din cele mai importante cărți ce urmează să apară la Editura GastroArt este „Cea mai nouă carte de bucate a bucătăriei române, franceze, germâne și magiare” sau “Bucătăreasa națională”, apărut pentru prima data pe la 1874 și reeditată zece ani mai târziu la Brașov. După aproape 150 de ani editura GastroArt și-a propus să scoată la lumină acest volum care nu mai există decât în foarte puține biblioteci ori colecții particulare. Volumul are peste 500 de pagini și va avea parte de sute de adnotări realizate de Simona Lazăr și Cosmin Dragomir.
Atenție: mai jos aveți un link care vă trimite către site-ul unde puteți precomanda cărțile. Alegeți din dreapta ecranului recompensa care vi se potrivește!
Click aici pentru a precomanda cărțile!
Ce este cu această carte, ne povestește Simona Lazăr:
Prima carte de bucate în limba română din Ardeal. Ne-am ocupat până acum de cărțile care au văzut lumina tiparului în spațiul extracarpatic. Însă ce se întâmpla dincolo de munți? Avem semnale despre culegeri de rețete în limba maghiară și în germană. Dar în română?
Am avut șansa să mă întânesc de două ori cu același autor și cu munca lui întru folosul conceptului de… bucătărie românească. Surprinzător, nu era vorba nici despre un cărturar român, nici despre vreun mare chef al epocii, și nici măcar despre un etnic român. În ciuda numelui său românizat, J.C. (sau I.C.) Hințescu era un sas care-și făcea negoțul său cu cărți în Șcheii Brașovului. Johann Carl Hintz. Librar și culegător de folclor săsesc și românesc. Îi datorăm o serie de legende germane culese, din diferite surse, din zona „celor șapte cetăți”, dar și două volume consistente de „proverbe ale românilor”, precum și alte culegeri de folclor românesc. A avut, de asemenea, preocupări în domeniul economic și a publicat cărți de gen, în limba germană. Dar ceea ce ne preocupă acum este munca lui întru propășirea gastronomiei naționale.
Johann Carl Hintz (alias Hințescu) este unul dintre primii noștri autori de cărți de bucate în limba română de dincolo de munți. Sasul dintr-un Ardeal aflat între granițele Austro-Ungariei publică volumul „Cea mai nouă carte de bucate a bucătăriei române, franceze, germâne și magiare” (publicată, probabil, în 1874), supranumită și „Bucătăreasa națională”. Cartea e scrisă în limba română, într-o epocă în care nici dincoace de munte nu aveam încă suficiente apariții editoriale de gen. Mai mult decât atât, cărțile lui sunt dedicate dintru început românilor, dacă ne gândim că ele sunt publicate cu listă de prenumeranți (preplătitori), din toate teritoriile locuite de români, aflate în granițele României (mici și în curs de afirmare a independenței), dar și în granițele a trei mari imperii – austro-ungar, rus și otoman.
Atenție: mai jos aveți un link care vă trimite către site-ul unde puteți precomanda cărțile. Alegeți din dreapta ecranului recompensa care vi se potrivește!
Click aici pentru a precomanda cărțile!
Mai întâi, aș vrea să remarc conceptul de „bucătăreasă națională” – care îl subsumează și pe cel de „bucătărie națională”, chiar dacă el se referă la rețetarul principalelor comunități etnice din Ardeal, la acel moment. De altfel, dacă am vrea să pornim și noi un demers al definirii gastronomiei naționale, de aici ar trebui să începem, de la definirea ei ca un conglomerat de gastronomii, reprezentând atât populația majoritară, cât și toate grupurile minoritare. Cu 20 de minorități etnice istorice, România are șansa uluitoare de a fi o „Europă în mic”, iar din punctul de vedere al influențelor și confluențelor culinare, a avut și are cel mai mult de câștigat între popoarele acestei părți de lume.
Apoi aș semnala apariția, pentru a doua oară, pe coperta unei cărți, a sintagmei „bucătărie română”. În ce privește conținutul, se remarcă dorința de a-i conferi o construcție cât mai occidentală, în trendul acelei epoci. Gospodinelor li se explică aici termenii tehnici de bucătărie, punerea mesei și servirea acesteia, alegerea bucatelor în funcție de evenimente, principalele operațiuni culinare – de la tranșarea cărnii până la conservarea legumelor.
Cu un vocabular arhaizant (și prin aceasta, plin de savoare), care uneori calchiază forme germane sau maghiare, autorul ne descrie, de exemplu, aducerea mâncării la masa: „Castroanele (blidele, străchinile) se poartă în jurul mesei pe palma dela mâna stângă așezate pe un servietu gros, se întind oaspetilor la stânga; servientul să fie atent la castron ca sa nu se mânjasca din pricina lui, (vr’un oaspe), cu sos sau cu altceva. La dinele mari se pune supa pe farfurii afunde și apoi pe o mescioară (credență) și prinzi farfuria cu mâna și întindzi castronul cu supa la oaspeți”. Sunt trecute apoi în revistă, în aproximativ 600 de pagini, peste 1.000 de rețete care ar face și astăzi deliciul gospodinelor.
Bijuteria aceasta gastronomică și de bibliofilie cuprinde, la sfârșit, o listă de „prenumeranți” în care încap vreo 300 de cumpărători ai cărții, „cu plata înainte”. Suntem surprinși să găsim în listă prenumeranți din toate zonele României de azi și de ieri, constatare ce vine să întărească ideea că unirea politică de la 1918 a fost pregătită și prin gesturi culturale de talia cărții de bucate a lui Johann Carl Hințescu.
Nu pot să ies din povestea lui Hintz/Hințescu fără să-i mai acord un titlu, acela de a fi fost primul comparatist cunoscut al domeniului. În „prefațiunea” cărții sale, el face o pledoarie pentru cultura alimentației: „Măestria bucătăriei este sciința cea mai folositoare pentru om! Cucna arangiată raționalminte este laboratoriu, unde se conservă sănătatea, se pune baza la fericirea și învârtoșarea omului. Dzisa străveche «mâncarea și beutura ține trupul și sufletul în legătură nedespărțită» este prea adevărată. Gradul de cultură mai înalt sau mai de jos al unui poporu se poate videa practic la masa lui”. Cunoscut în epocă și ca folclorist, Hințescu face în cartea sa de bucate legătura dintre tradiția populară și elementele bucătăriei moderne a epocii.
Atenție: mai jos aveți un link care vă trimite către site-ul unde puteți precomanda cărțile. Alegeți din dreapta ecranului recompensa care vi se potrivește!
Click aici pentru a precomanda cărțile!
Alături de acest volum editura GastroArt va lansa ediții din Maria Maurer, carte de bucate (1847, București) care a fost reeditată în urmă cu peste un deceniu într-un tiraj infim și nu se găsește nici măcar prin anticariate. Cartea Mariei Maurer este primul volum cu rețete tipărit în Țara Românească. Există aici un manuscris mai vechi, din epoca brâncovenească, dar care a circulat ca manuscris și pe care avem de gând să îl republicăm în colecție și
Mihail Kogălniceanu și Constantin Negruzzi 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, Iași 1841, este prima carte de bucate tipărită în Moldova. A avut parte de reeditări, dar ediția noastră vă propune câteva aspecte inedite: cartea va fi îngrijită și va avea parte din prefața lui Mihai Kogălniceanu, descendent direct al celebrului pașoptist. De asemenea, volumul va cuprinde și corespondența culinară a lui Mihail Kogălniceanu cu surorile lui, cât și alte fragmente gastronomice din operele celor doi autori.
Puteți precomanda cartea pentru suma de 100 lei sau puteți cumpăra pachetul cu toate cele trei cărți (200 de lei)