Despre portocalele la români, de la Brâncoveanu la exportatori de fructe exotice

Suntem în Ajun de Crăciun (momentul la care scriu acest text) și îndemnul liric al versurilor rituale spune să dăm colindătorilor covrigi, nuci și mere. Copilăria mea urbană și comunistă a fost lipsită de această triadă tradițională, dar nu și de un alt simbol al Sărbătorilor de iarnă, de import, dar bine înfipt în ceremonialul darurilor din această perioadă: portocalele (și bananele).
Cei trecuți măcar un pic (cum e și cazul meu) prin comunism știu exact despre ce vorbesc. Portocalele erau destul de rare, greu de procurat, dar ceva mai comune decât alte trufandale venite de peste mări și țări. Mirajul lor a fost exacerbat de penuria socialistă a ultimelor decenii de dinainte de 1989, iar bunicii și străbunicii noștri (cei de la orașe) își aminteau o anume abundență a citricelor în piețele marilor și micilor orașe. Au fost perioade pe când, dacă nu erai sărac lipit pământului, îți permiteai, fără vreo gaură semnificativă în buget, să cumperi portocale.

De exemplu, în 1877, în ciuda războiului, era “belșug si ieftinătate ca în basme: se mânca pentru doi lei masa la birturi bune, cam 90, 100 și 120 lunar cu abonament, iar în casă, o familie obicinuită, mânca o zi întreagă dintr’o coșniță ce nu costa de multe ori nici patru lei”[1]. Să vedem și paritatea de la piața de atunci:
Puiul de găină 50 bani, găina 80 bani, rața 80, gâsca 1,20-1,50, curcanul 2,50-3,50, iepurele 3 lei, peștele sărat 20-40 bani, proaspăt 0,80-1 leu-1,50 si 2 lei, oul 0,5 si 0,10 bani, laptele 0,20 bani, smântâna 0,40, untul 2 lei, portocalele 10 la leu[2].
Ceva mai târziu, în Bucureștiul anului 1906[3] găsim la piață chitre[4] – 1,4 lei kilogramul, lămâi 13 buc – 1 leu kilogramul, rodii – 70 de bani kilogramul. Prin comparație, o rață costa 2,5 – 3 lei perechea, gâsca 5-6 lei tot perechea, laptele (de vacă) 0,40 lei litrul,  smântâna între 0,80 și 1,60, untul 2,5, oul 0,75.

articol din Realitatea Iustrată 15 decembrie 1928
articol din Realitatea Iustrată 15 decembrie 1928

De la Brâncoveanu la Kogălniceanu 

În epoca Brâncovenească (pe la 1700) găsim citrice: lâmâie, naramză[5] dar și un alt fruct exotic precum rodia[6].
Dacă ne uităm în documentele din volumul “Istoria comerțului la români, mai ales băcănia”[7] o să observăm că în corespondența negustorilor de la 1700 și începuturile anilor 1800 apar frecvent lămâile, dar mai ales zeama de lămâie.
“În catalogul vămilor pe leatul 1784 Ghenarie 3 după care are a urma orănduitul vameș a vămui mărfurile” găsim mia de lămâi taxată cu 16 bani iar mia de portocale cu 112.
Tot înainte prin preajma anului 1800, cofetarii bucureșteni importau “coji de lămâi, de portocale și de naramze”[8]. Pe la mijlocul secolului al XIX, în casa boierească a unui “Conaș” (se bănuiește că e vorba de Iancu Otetelișanu) găsim pe listele de cumpărături zilnice chitrele, iar din adnotările bucătarului Florea, ce muncea cu simbrie în casă, mai află că: “în sezonul rece, fructele preferate sunt «protocalele[9] și lămâile»”[10]
În 1841, Mihail Kogălniceanu și Constache Negruzzi publicau, la Iași, cea mai veche carte de bucate din Moldova (carte în curs de reeditare la editura GastroArt pe care vă invităm să o precomandați la acest link și astel să sprijiniți întregul nostru demers) din care nu lipsesc rețetele cu portcale. Avem două zalatine[11] cu portocale și un consome, dar care pe atunci nu avea înțelesul de astăzi[12].

Consome

Ia jumătate ocă lapte, bate înuntru 16 gălbănuşuri ouă, pune coajă rasă de la două portocale şi zahar pre cât voieşti de dulce; o bate bine şi apoi prin o sită o toarnă în calup; pui calupul acoperit în apă fierbinte şi-l laşi să fearbă trei sferturi de ceas; apoi o răstoarnă pe farfurii, o presări cu festici tăiate şi caldă, o dai la masă

Campioni la export

Asta era pe timpuri. În prezent pare că stăm bine de tot în ceea ce privește exportul (da, ați citit bine, export!) citricelor. Citisem mai demult pe undeva (naiba mai știe) cum România devenise pe timpul comunismului unul dintre cei mai mari exportatori de banane din lume. Chiar dacă sună imposibil, nu e deloc așa și totul ține de o inginerie financiară. Pe când aveam flotă comercială făceam destule schimburi cu țări care produc fructe exotice. Le dădeam de exemplu fier ? și luam (troc) banane și citrice la schimb. Treceam fructele pe acte românești și le “exportam” (transportam) în țările dispuse să plătească bani pe ele. Nici acum nu suntem departe, datorită portului Cosntanța, unde ajung multe nave încărcate cu banane, citrice, nuci exotice etc. Ele sunt contabilizate în stocul firmelor românești, dar multe dintre ele iau calea exportului. “Potrivit datelor transmise de Institutul Naţional de Statistică în 2014, exporturile de banane, portocale, mandarine şi kiwi au ajuns la o valoare de 1,9 milioane de euro. În timp ce exporturile de fructe româneşti (mere, pere, cireşe şi vişine) au totalizat 2,86 milioane de euro”[13]. “În anul 2017, Romania a reusit sa exporte in tari precum in Albania, Bulgaria sau Italia nu mai putin de 170 de tone de banane si 130 de tone de nuci de cocos sau nuci de caju”[14]. Tot în 2017 am exportat “370 de mii de tone de portocale, mandarine si lamai, mai multe decat rosiile pe care le gasim din belsug in serele agricultorilor. În cantitati ceva mai mici, Romania exporta si cafea, curmale, ananas, avocado sau mango”[15].

Ionel Teodoreanu și festinul cu portocale

În decembrie 1920, Ionel Teodoreanu își făcea debutul în lumea culturală cu o traducere din Maxim Gorki, fiind plătit înzecit față de așteptări. Ce a făcut cu banii? De 20% din întreaga sumă primită a cumpărat portocale: “Mă așteptam la cinci sute de lei, foarte prețioși. Dar domnul Ibrăileanu, cu un aer de Moș Crăciun mucalit, a numărat cinci mii… Îmi venea să sar pe masa redacției făcând o roată de tume, să dansez pe acoperișul palatului, să cânt în gura mare.

Dar am făcut o altă nebunie. Am luat cea mai mândră trăsură cu doi cai, m-am dus în piața Sfântul Spiridon, am cumpărat de o mie de lei portocale de la Anisia și am venit spre casă ca o coraien mediterană: numai aur și arome, urmărit de toate albinele, constelat. Acasă am țipat să se deschidă toate ferestrele. S-au deschis. Ai casei și servitorii s-au îmbulzit la ferestre. Și una câte una portocalele au zburat înăuntru.
Râdea birjarul. Râdeau vecinii, râdeau obrajii din csa cu portocale, râdea toată tinerețea mea și râdea deasupra cerul ei.
A râs și domnul Ibrăileanu”[16]
Tot prin Iașiul prebelic și interbelic, în comunitatea evreiască (“Evreii din Târgu Cucului de altădată” de Ion Mitican, editura Tehnopress, Iași 2005), portocalele erau la mare căutare: “Mai fiecare copil purta în buzunar o portocală, de la bunicul, pe care, din când în când o mirosea, o ducea la gură ca într-un sărut, și răzgândindu-se, o punea înapoi, ținând s-o mai păstreze. (…) Portocalul dând mai întâi rodul și apoi făcând frunzele, reprezenta talismanul speranței viitoare în Țara Sfântă, care creștea odată cu ei, umplând sufletele”

Câteva date despre portocale:

Portocalul dulce (Citrus sinensis) este un (citrus sinesis) este un arbore fructifer de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime, are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–10 cm cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari de 10 cm.

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea nâranga. Din India a trecut în Arabia unde se numea naranj și apoi în sudul Franței, numit naurange (pronunțat noránsh).
Apoi în engleză și franceză s-a transformat în orange. Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește „sinaasappel” „măr chinezesc”.
În limba română denumirea pomului fructifer portocal provine de la denumirea fructului său, portocală, împrumutată din limba greacă modernă portokálli[17].
Bibliografie
[1] Victor Bilciurescu, București și bucureșteni de iei și de azi, editura Universul 1945
[2] Idem
[3] Frederic Dame, Bucureștiul în 1906, ed. Paralela 45, 2007
[4] Citrus medica, Fructul chitrului, de forma și culoarea unei lămâi, cu miezul alb, acru-amărui, din care se face dulceață.
[5] Bitter orange, Seville orange, sour orange, bigarade orange, sau marmalade orange, un soi de portocală amară, o combinație între pomelo și mandarine.
[6] O lume într-o carte de bucate, manuscris din epoca brâncovenească, Carte intru care sa scriu mancarile de p…ste i raci, stridii, melci, legumi, erburi si alte mancari de sec si de dulce, dupre oranduiala lor, Ioana Constantinescu, editura Fundației Culuturale Române, 1996
[7] Dumitru Z. Furnica, Istoria comerțului la români, mai ales băcănia, publicațiun de documente inedite 1593 – 1855, ed. Atelierele grafice Socec & Co, 1908
[8] Constatin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, ed Sport Turism 1979
[9] Ad litteram
[10] Constanța Vintilă Ghițulescu, Patimă și desfătare, despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750 – 1860, editura Humanitas 2015
[11] Gelatină, jeleu
[12] Supă care se prepară prin fierberea înceată și îndelungată a cărnii pentru a-i extrage toate sucurile
[13] Capital.ro – Romania țară bananieră https://www.capital.ro/romania-tara-bananiera.html
[14] Capital.ro – Șoc total! România, campioana Europei la exportul de BANANE! Este repetentă când vine vorba de roșii sau mere! Cum este posibil așa ceva, https://www.capital.ro/romania-campioana-export-banane-rosii-mere.html
[15] Kanal D – Romania, liderul european la exportul de banane, cafea si cocos! Iata cum este posibil asa ceva!, https://www.stirilekanald.ro/romania-liderul-european-la-exportul-de-banane-cafea-si-cocos-iata-cum-este-posibil-asa-ceva-17912687
[16] Ionel Teodoreanu via Ion Mitican, Iașiul care nu mai este, editura Tehnopress, 2010
[17] Portocal, wikipedia

Scroll to Top