E în trend, e din ce în ce mai căutat (în special de cei cu intoleranță la lactoză sau vegani și după studiile recente care arată beneficiile aduse de nuci și semințe în dieta noastră), dar noi îl foloseam și în urmă cu 150 de ani și în urmă cu 300.
Despre propietățile acestui aliment o să îi las pe profesioniști să vorbească, în acest caz nutriționistul Cristian Mărgărit al cărui articol vă poate lămuri.
Eu mă ocup doar de partea de istorie, prin urmare las mai jos două mențiuni ale acestui lapte vegetal. Pentru că nu procedeul este cel care ne interesează (puteți găsi o sumedenie de instrucțiuni pe net) o să las textul în grafia originală. Sper să vă descurcați, e destul de intuitiv

Suppâ de lapte de amigdale

Luvâmu o jumâtate de pundu (pfundu) de amygdale dulci, le punemu cu apâ la focu; candu începe ap’a sâ férbâ, atunci scótemu amigdalele afarâ, ca sâ le curâtimu de piele; în urmâ le aruncâmu în apâ rece, apoi le uscâmu, le pisâmu bine în unu morsariu (avanu), udândule cându si cându cu unâ lingurâ plinâ de apâ, ca sâ nu se prefacâ în uleu. Dupâ acést’a punemu în unâ casserole o catatime buna de zacharu, sare forte pucina, una bucâcicâ forte mica de Zimmet (Cinnamomu) o criscâ subtiré de lâ-mâie, tote aceste lásâmu sâ férbá cam unu pâtrariu de órâ, dupâ acést’â ne serbimu de compositiunea acést’a, ca sâ se scurgâ amigdalele aceste prin unu salvettu, apâsândule câtu de bine cu o lingurâ de lemnu; în urmâ, se versa acést’a totu în tr’ unu blidu (scudella) de suppa, în care se pune si pane alba uscatâ tâiatâ în bucatiele mitutele, care, dupâ pofta se póte si praji. Suppa acést’a é forte buna si sanatósa, déca amigdalele nu suntu rancede[1].
Întâlnim laptele de migdale și la cotemporanii lui Brâncoveanu, așa cum stă mărturie această rețetă datată în urmă cu 300 de ani:

Altă mâncare de șalău sau biban

Să ei ceapă tocată mărunt, pătrânjăi și erburi tocate și le pune într-o tingire de le prăjaște cu untudelemn și sare. Deci, dupre ce-l vei griji, pune peștile tăiat bucăți, fiind mari, puindu-I 2 felegeane de vin alb și apă să-l acopere, dresuri de tot feliul, gâturi de raci, capere, cucunari pisați, toate acestea amestecate, adecă strânse cu lapte de migdale, și așa-l fiarbe, și pă dădăsubt pune-I felii de pâine prăjitî cu untudelemn[2].
Surse:
[1] Din Rețetarul culinar al lui Petru Lupulov din 1857, în Analele Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XV, Radu Ardelean, 2007
[2] O lume într-o carte de bucate, manuscris din epoca brâncovenească, Carte intru care sa scriu mancarile de p…ste i raci, stridii, melci, legumi, erburi si alte mancari de sec si de dulce, dupre oranduiala lor, Ioana Constantinescu, studiu introductive de Matei Cazacu, editura Fundației Culuturale Române, 1996