Actual

Dealu Mare sau turismul oenologic cu Indicație Geografică Superioară

Unei broșuri de prezentare a României turistice i-ar sta bine ilustrată, pe copertă, cu o fotografie (cât de rău îmi pare că nu am făcut-o!) cu o casă de schimb valutar de pe Calea Moșilor care avea, pe ușor, lipită cu scotci o coală de caiet dictando pe care scria N-AVEM LEVA! Că ca(sic!)m așa e. Nu-i vorbă că n-avem cu ce, mai degrabă e că n-avem cu cine, iar entuziastul vacanțier român, care dădea share cu nemiluita, în lockdown, la susțineți produsele românești & turismul autohton nici nu stă pe gânduri între a alege două nopți la mamaia sau zece zile la Nisipurile de aur cu tot cu mai mult decât mediocrul all-inclusive bulgăresc.

Strategiile guvernamentale în ale turismului se poticnesc în conservatorismul țeapăn al celor de la butoane și balansează inept între Grădina Maicii Domnului și pita cu sare adusă de reprezentatul celui mai de seamă ansamblu folcloric județean.

Ca și în alte domenii, șansa rămâne în zona privată și în inițiativele unor tehnocrați care au auzit de achiziții publice și bani de stat doar din știrile despre câte un administrator local arestat pentru prejudicierea bugetului.

P’aci ni-i drumul!

Despre podgoriile din Dealu Mare, de unde și până unde se întind, cât de mult vin roșu (mult!) produc, câte crame și ce istoric au o să îi las pe alții să scrie și pe voi să căutați acele articole. Asta dacă vă interesează!.

Povestea mea cu Dealu Mare începe anul trecut, când zece crame cu istorie și experiență din zonă s-au asociat pentru a iniția primul sistem colectiv privat de garantare a calității superioare în domeniul vinului din România (DOCG Dealu Mare), inspirat din practicile unor regiuni viticole de prestigiu din țări cu îndelungată istorie viticolă. Noul sistem se bazează pe un set autoimpus de criterii restrictive de producție în vie și în cramă (mai dur decât legislația actualmente în vigoare), însoțit de mecanisme de verificare transparente. Fondatorii își propun includerea acestor criterii în legislația regională specifică, pentru a pune în valoare caracteristicile deosebite ale acestei zone.

Anul acesta (august 2020) conceptul s-a extins, în ciuda vremurilor neofertante turistic, cu proiectul Evadare în Dealul Mare. Într-un weekend, mai multe autocare cu entuziaști dotați cu măști și dezinfectant au pornit pe cele trei trasee gândite de organizatori:

 

  • Cramele: Gramofon, Dagon, Serve, Davino
  • Cramele: Metamorfosis (aici s-au putut degusta și vinurile de la Domeniile Prince Matei, care nu poate primi oaspeți din cauza unor lucrări de restaurare și renovare), Budureasa, Licorna, Apaqeum, Tohani
  • Cramele: Iconic Estate, A. Visinescu, Lacerta, Conacul Bellu.

 

Turiștii au fost primiți de oenology și viticultori, li s-au explicat particularitățile fiecărei crame în parte, au făcut turul industrial al producerii vinurilor și au degustat, la botul calului, câte (media) cinci vinuri de la fiecare producător. Au și ciugulit câte ceva, mai din retail, mai local după posibilități. Sper ca pe viitor, cum proiectul îmi pare de succes îndelugat, vinul să fie alăturat unor produse locale, iar pe lângă povestea roseului din Fetească Neagră să aflăm și despre brânza maturată la doi kilometri de cramă.

Nu o să scriu nici despre cramele vizitate de mine și nici despre vinurile gustate (sâmbătă au fost 19 diferite, iar în cazul unor chiar de mai multe ori :d). Pentru mine proiectul per ansamblu contează mult mai mult, de aici și glumița din titlul cu Indicația Geografică Superioară.

Promovarea regiunii, ca efort colectiv, e mult mai importantă decât brandurile individuale. Turiștii aleg să meargă la mare și la munte, apoi aleg stațiunea/zona și abia la final hotelul (vorbim de majoritate). Cu cât zona oferă mai multe oportunități cu atât fiecare dintre actanți are mai multe șanse la câștig.

Din păcate, în zonă, oferta de cazare este încă pauperă, dar există niscaiva proiecte în acest sens.

Să revenim. Aplauzele merg către inițiatori, către cei care au gândit, în primul rând, asocierea cramelor, apoi tururile turistice. Într-un weekend prelungit chiar poți învăța despre vinuri mai multe decât ți-ai putea imagina.

 

 

 

 

 

Share:

Leave a reply