Anii ’90 – antologie de povești gastronomice

Ăsta e un proiect pe care îl plănuiesc de vreo doi ani; de fapt, de mult mai mult timp deoarece o antologie de texte despre anii ’90 se înfiripase încă dinainte să mă dedic, aproape exclusiv, gastronomiei.

S-a scris mult despre comunism; probabil nu suficient, dar s-a scris. Anii de după ’89 au cam fost văduviți de o bibliografie consistentă, abia ultimii ani par ceva mai rodnici cu amintirile din ieslea democrației noastre recente.

Gastroart este o revistă dedicată cercetării istoriei noastre gastronomice, așa că o serie de astfel de texte este cât se poate de nimerită.

Am invitat și continuăm să o facem o oameni din toate domeniile să depene amintiri culinare. Să scrie despre mâncare, despre băutură, despre cârciumile acelor ani.

Personal, în calitate de coordonator al seriei, aștept ca textele primite să îmi reconfigureze acel deceniu. Sunt multe amintiri ce zac acolo latente. Nu mai știu mare lucru, eram și mic. În ’90 am împlinit 9 ani, iar la trecerea în noul mileniu mai aveam jumătate de an ca să devin major.

Totuși, sunt câteva amintiri care stăruiesc: pulpele americane, TEC-ul, înghețata din piața din Sud din Focșani, bonibons și sticla returnabilă la un litru, apoi mai târziu berea de la colț, țigările la bucată,  discotecile unde intram doar cu pile, bețiile cu Tanita și acea Busuioacă de Bohotin cântată de Puya, barul de lângă liceu sau Aida, restaurantul din capătul ălălalt al orășelului meu natal unde ne strângeam.

Șaormele se amestecă, mi le aduc aminte vag pe cele de pe litoral unde mergeam cu ai mei și pe cele de la Dogan, un restaurant turcesc în mare vogă prin 97/98 la Capelă în Focșani. Acolo am mâncat primul meu burger (din mizeria aia de carne congelată care se găsea pe vremuri) și un desert format din fructe stropite cu miere și presărate cu nuci, masă la care îl invitasem pe prietenul meu cel mai bun din acea perioadă și care fusese plătită de fratele meu.

O să scriu și eu mai pe larg despre toate acestea, până atunci o să vă invit să citiți amintirile celor care au avut bunăvoința să răspundă apelului mei și cărora le mulțumesc și pe această cale.

Scroll to Top