Se cern 150 gr. de făină pe masa de aluat. Se ia ¼ din această cantitate și se face o plămădeală cu 10 gr. drojdie și foarte puțină apă caldă. Se face minge și se pune într-un castron la cald să crească. În acest timp se frământă făina de pe masă cu 40 gr. unt proaspăt, un vârf de linguriță de sare și puțin lapte amestecat cu apă. Se adaugă plămădeala și se frământă aluatul așa ca să fie potrivit de moale. Se pune într-un castron, se presară făină, se acoperă cu un șervet și se ține câteva ore la cald ca să crească. Se întinde cu palma o foaie mai groasă, se așează 30 gr. de unt proaspăt, se învelește cu aluatul. Se întinde apoi ca aluatul franțuzesc, se împăturește în total de 5 ori lăsând să se odihnească ¼ de oră la rece, după a trei oră. În sfârșit, se întinde o foaie subțire, se taie triunghiuri cu latura de vreo 8 cm. care se fac sul, începând de la bază spre vârf. Se așează cornurile pe tavă dându-le forma de semilună. Se țin să crească la cald, se ung cu ou și se dau la cuptor la foc foarte iute vreo 10 minute.
Dintr-un caiet vechi cu rețete, din perioada interbelică (datare aproximativă), din zona de sud a Ardealului. Îi mulțumim lui Chef Johnny Șusală pentru acest caiet. Am păstrat ortografia originală.
Credit foto © Dreamstime.com
