În atenția tuturor celor care activează în HoReCa fie că fac parte din asociații patronale, asociații de bucătari, sindicate, asociații de somelieri, vinificatori, distribuitori etc. sau nu au apartenență la vreo uniune de breaslă ori chiar sunt în disensiuni cu una ori mai multe entități de profil.
În urmă cu vreo doi ani am scris un editorial extrem de acid intitulat „Bucătarii – aidoma poeților, poeții – leit bucătarilor” în care vorbeam de metehnele comune ale breslelor, fie că e vorba de pălărieri, fie cofetari, fie poeți, fie bucătari. Un loc comun – găunos, inevitabil, în care fericirea apare simultan cu primele semne de boală ale caprei vecinului. Breslele sunt măcinate, intrinsec, de nevoile primare de accedere pe scară socială și profesională în defavoarea colegului. Astfel apar invidiile, cele neconstructive, grupurile și grupulețele, cercurile de interese și interesuțe, mâncătoria iar ciolanul de împuținează spre nefericirea tuturor. Am făcut parte din astfel de găști. Asta e, păcatele trecutului. Acum sunt cu adevărat independent și nu am de gând să mă reîngimentez nicăieri. Îmi păstrez, însă, prietenii, indiferent de afinitățile lor. Pentru că-mi sunt prieteni.
Se vor împlini, curând, șase luni de când Gastroart.ro este on-line. Deci marcăm o jumătate de an de când a fost lansată prima publicației on-line dedicată istoriei gastronomiei și a ospitalității românești. La mulți ani nouă! În aceste șase luni am așteptat ca liderii grupurilor, grupulețelor, găștilor, găștișoarelor, asociațiilor mai mari ori mai mici să priceapă că acest demers nu doar că nu este partizan niciunei grupări, ci că se adresează tuturor. Istoria nu ține cont de apartenența cititorului la o asociere. Traficul și lectura gastroart.ro nu sunt restricționate de vreo ștampilă ori de prezentarea unui carnet de membru, și, scrupulos fiind, cred că informațiile prezentate aici sunt în folosul tuturor celor care activează în domeniu. Fie blogger culinar, fie concierge, fie bucătar, fie antreprenor de restaurant. Vor urma multe alte articole, unele mai bune, altele mai puțin bune, rod al cercetărilor (iar aici vorbesc în nume personal) din ultimii cinci ani. Analize rezumate după lectura a zeci de mii de pagini și a miilor de euro investite în cărți. Noroc cu pasiunea, că altfel mă lăsam păgubaș de mult timp.
Ei bine, în aceste aproape șase luni nu am primit sprijin ori încurajări de la nicio asociație de profil. De la nici una. Nu vreau să cred că istoria gastronomiei și a ospitalității românești nu face parte din prioritățile acestora. Dau vina doar pe imaginea proastă de care sufăr, de multe ori vinovat, de multe ori nevinovat. Însă nu pricep neam cum orgoliile nu pot fi lăsate la o parte în interesul comun al gastronomiei. Pentru că toți asta clamează! Nu laude caut ci sprijin, indiferent cum arată acesta: documente, cercetări, povești, arhive… share la articole, etc. Fiecare share este un șut în fund încurajator. O cărămidă reașeazată la optimismul meu incurabil. O creștere a audienței, foarte importantă pentru un demers educativo-cultural.
Acestor entități administrative mă adresez. Haideți să nu lăsăm orgoliile să ne orbească și să punem umărul la reconstrucția gastronomiei românești. Pentru că merită și pentru că-i a noastră.
A tuturor.
Să știți că mă găsiți la cosmin.dragomir@gastroart.ro și 0754 951616.