Cum se vede dragostea pentru bucătărie cu adevărat în farfurie. Despre Vasi și bunătățile lui

Despre Vasile Nicolae, Vasi – așa cum îl știu toți apropiații – și talent lui grozav în bucătărie am mai scris și cu alte ocazii (n.r. articol de Adriana Popescu), iar când vine vorba de reinterpretarea gastronomiei românești, ne-a dovedit că are imaginație din plin. Și cum orice pretext e bun să ajungem în bucătăria lui, așadar, nu puteam să ratăm o oprire și pe la el, cu ocazia vizitelor pentru proiectul nostru de gastronomie românească de secol XXI, susținut de Crama SERVE. (Chit că mie mi se întâmplă să mă apuce după mase un soi de vinovăție, nu cumva să iau câteva sute de grame în plus. Nu că mâncarea ar fi super calorică ori grasă, dar zău, orice face e așa de gustos, încât nu mă las până nu termin tot din farfurie.).

Odată am mâncat chiar și afumătura cu tot cu grăsime din burgerul ăla al lui senzațional cu varză a la Cluj, de s-a crucit Vasi. Altădată, numai privind poza de papanași cu icre de știucă, mi-a făcut o poftă, încât l-am rugat să mi-i facă „diseară”, deși nu sunt permanent în meniu căci mai grea aprovizionarea cu icre și păstrarea lor proaspete. Să vă mai zic că midiile de la Lulu’s cu sos demențial de vin, acoperite cu lipie fierbinte de casă, sunt cele mai bune din București – și din câte am mâncat eu prin alte părți? Părerea mea, eu spun să le încercați.

Plăcințele cu urdă, costiță, trufe, mărar și un pic de măghiran – imaginați-vă cum miroseau în combinația asta! Rumenite, cu o crustă frumoasă, au venit caaalde din cuptor nu m-am abținut să le las să se mai domolească, abia am avut răbdare să o las pe Andreea să le facă poză. Tot de rupt cu mâna și înmuiat în oul molcuț de lângă ele. „Care trebuia să fie moale-moale, când îl tai să se vadă cum curge frumos și voi ați întârziat”, ne ceartă Vasi. „Nu-i nimic, nu suntem mai cataloci decât papa, râdem noi – doar un amănunt”.Lucru care nu ne-a împiedicat să ne batem efectiv pe ele, pofticioși. E o șmecherie însă cu acest ou „brăzdat” – se fiebe întâi două minute, se scoate și se pune iarăși două minute în apa în care a stat sfecla roșie să capete crăpăturile de culoare. Pentru un plus de prospețime, le-a asortat și puțină salată de sfeclă rasă și morcov.

Pentru dovlecelul umplut, a avut ca sursă de inspirație ardeii umpluți primiți de la soacră. Vedeți cum arată – și aveau așa: ragu de vită, făcut ca un fel de chilli con carne – cu dovlecel, cheddar și smântână. Cu chips de chorizo și sos aromat de roșii cu răzătură de lime. Iar punctulețele jucăușe sunt din ulei de măsline și busuioc cu aromă de lime. Salata de microplante nu e neapărat pentru decor – deși dă foarte bine, cât pentru un pic de gust condimentat, ne explică Vasi.
Mai multe puteți citi aici
Acest text este un fragment, continuarea o puteți citi la linkul adăugat și face parte din parteneriatul GastroArt.ro cu gastronomie-romaneasca.ro . Vă mulțumim pentru înțelegere!
https://gastroart.ro/2017/10/19/bistro-de-larte-un-clasic-al-bucatariei-traditionale-reinterpretate/

Scroll to Top