Episodul trei al rubricii sriitorului Dan Iancu:
Cum veneam eu agale de la piață, iaca și un oaspete pofticios în față-mi.
– Bună, Florine!
– Bună să-ți fie inima, boerule! Ce cumpărași?
– Mai bine spune tu dacă ai oarece parale să-mi completezi masa la care te-ai invitat.
– Am pentru matele, cum nu?
– Atunci, cît mă odihnesc eu pe marginea asta de beton, ia intră aici la Carrefour și vezi de două sticle cu vin roș, dar sec și parfumat.
– Mintenaș.
Mă așez și-mi „răsucesc” o țigără din pachetul pe care taman l-am cumpărat. Nici nu e termin bine că Florin iese victorios cu două treisferturi „negre” la suflet.
– Ai loc în sacoșe?
– Ține-le-n mînă pînă la bloc, că-s de plastic și nu vreau să merg cu obiectele în buzunar.
– Bine.
Mergem, tot agale, ajungem în bucătărie, îl cazez pe taburelul de privit, scot două pahare cu picior și desfac o sticlă.
– Ia să vedem ce-ai luat.
– Merge?
– Perfect, zic și scot la lumină conținutul pungilor.
– Ficat?
– De porc. Proaspăt.. Cald…
– E rece…
– Glumeam.
Iau două cepe babane, le cubulețesc. Tot așa cu morcovii, doi, ardeii grași, așișderea, ardeiul iute, obligatoriu și pun în cratiță două linguri de ulei de măsline. Las să se încingă și pun ce tăiasem adineauri. Învîrtesc bine și dau focul mai mic să se înăbușe. Tai ficatul să se poată băga în gură fără să mai dai pe el cu cuțitul și-l adaug. Pun puțină apă și-l las la făcut. Mai pun piper proaspăt zobit, o frunză de dafin și…
– Chimenul îți place?
– Ăăă…
– Dacă nu-ți place nu mai pun.
Așez pe oală un capac să stea-ntr-o rînă și iau al doilea taburet. Încingem o bîrfă, nu de alta dar sunt alegeri la scriitori și asta e ceva ce merită tras de urechi.
– Stai să văd ce stare are pacientul.
Mă uit, e cam gata, Adaug sare si mai las un pic cratița descoperită.
– Asta-i moncher!
– Ce bine miroase!
– Stai să-l guști cu vin.