Ospătăria lui Iancu: Ardei umpluți cu dovlecei și ciuperci
Pînă vine Diana să montez mașina de tocat. Așa. Ia să curăț dovleceii… Țîr la ușă.
– Veniși?
– Venii, măria ta, cu oarece licoare și un morman de struguri…
– …Pe care-i voi caza la frigider.
– Ce ai aici?
– Un borș de zarzavat și acu trec la ardeii umpluți.
– Dar eu nu mănînc carne!
– Păi fără carne. Vezi tu cu ce anume.
– Pot să-ți fac poze?
– Da.
Mă apuc de curățat dovleceii. De coajă. Spăl ciupercile, cei doi morcovi, mîna de orez, pătrunjelul și mărarul. Mă apuc de dat prin mașină. Zgomot. Nu ne mai înțelegem. Mai bine tac. Termin de dat totul prin mașina de tocat și mai adaug sare, boia, scorțișoară, piper negru măcinat, chimion și ceva ierburi aromate uscate. Busuioc, oregano și nu mai țin minte ce. Bașca orezul spălat. Amestec. Tai ardeii ca să fac niște capace frumoase cu codiță cu tot. Umplu ardeii curățați cu tocătura. Îi așez în cratiță. Pun capacele. Fac un sos cu suc de roșii (că bulion n-am), pastă de ardei iute și vin. Îl pun peste obiectele din cratiță. Mai pun niște apă și cazez recipientul la cuptor.
– Și ce mai zici tu, Diano?
– Păi…
Mai cu un vinișor alb, sec și rece, dar mai ales tămîios, mai cu povestiri de cînd nu ne-am văzut, timpul trece.
– Stop. Pauză de control.
Deschid cuptorul. Ardeii erau deja rumeniți și răspîndeau un miros dumnezeiesc.
– Eu nu prea măninc mult, spune Diana speriată de dimensiunile ardeilor.
– Vom vedea.
A mîncat doi. Asta după o ciorbă și salată de vinete cu ceapă.
