Ospătăria lu’ Iancu: castraveți de vară

Cosmin Dragomir Actual Garnituri Rețete

Rubrică susținută de scriitorul Dan Iancu

 

E plină piața de castraveți buni de murat. Mici, tari, verzi bine. Ia să iau eu câteva kile și să-mi fac o poftă! Mărar uscat cât cuprinde, niște morcovi, usturoi, ardei iuți… Am umplut sacoșa. Vin acasă. La ușa blocului, Vlad.
– Ce faci, coane?
– Bine. Mă gândeam pe drum că aș avea nevoie de un ucenic și Doamne Doamne mi-a îndeplinit pohta ce-am pohtit.
– Eu nu știu să gătesc.
– Da de spălat oarece legume știi?
– Cred că da. Dar sunt îmbrăcat frumos, că mă duc la prânz la nașă-miu.
– Bun așa. Las că-ți dau șorț.
Urcăm și ne cazăm în bucătărie. Vorba vine ne cazăm. Îi dau un șorț, torn conținutul sacoșei în chiuvetă și-i spun:
– Astea-s ale tale, Le speli bine să nu mai rămână urmă de pământ pe ele și le pui aici.
– Bine, șefu.
Eu iau o oală încăpătoare de zece litri, o umplu cu apă și o pun pe foc. Adaug în ea sare, câte o lingură cu vârf la litrul de apă, plus una bașca, și câte o lingură de oțet. Mă duc la frigider scot vinetele, vinul alb sec și parfumat de la prietenul meu Cosmin, iau niște felii de pâine și le pun în toaster.
– Vrei un pahar de vin cu mine?
– Pe burta goală?
– Am niște vinete cu iaurt o minunăție.
– O să miros a ceapă!
– Crezi că dacă miroseai a Mitsuko, nevastă-ta era mai fericită?
– Dă-ncoace!
Cât fierbe apa mai vorbim de una de alta, ca oamenii serioși puși dis-de-dimineață în fața unui pahar de vin brobonit de rece ce e. Gata, a dat în clocot. Sting focul. Mă duc în cămară, iau borcanul pentru murături și îl întind lui Vlad.
– Spală-l și pe ăsta.
– Dane…
– Nu vorbi cu gura plină.
Îl ia, îl spală și mi-l întinde.
– Misiune îndeplinită.
– Acu stai și te uită!
– Pot să mai pun un pahar.
– Desigur. Mia sticla, tua sticla.
Așez tacticos un pat de mărar uscat după care încep cu castraveții. Pe la mijloc tai morcovii suvițe, ardeii îi despic, iar cățeii de usturoi îi dezghioc din foile lor. Îi cazez. Termin cu castraveții și fac un dop de mărar până aproape de gura borcanului.
– Șefu, eu trebuie s-o întind.
– Bine, Vlade. Eu aștept să se răcească apa, o torn în borcan, leg borcanul ți-l duc în balcon. Te aștept peste două săptămâni pe la mine cu consoarta să guști din ce-ai muncit.
– Mersi. Fug, pa.

Written by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Check Also
Cine a scris prima carte de bucate tipărită pe teritoriul actual al României
Despre Cărticica Meseriei de Bucătar sau Cartea de Bucate de la Cluj s-a tot scris. ...