În weekendul 21 și 22 septembrie 2019 continuăm seria de conferințe pluridisciplinare, cu scopul de a contura, în baza opiniilor specialiștilor din mai multe domenii conexe, care e identitatea gastronomică națională (parte a brandului de țară) şi care ar trebui să fie strategia de promovare gastro-românească. Conferințele se vor desfășura în cadrul primei ediții a Festivalului Interetnic de Gusturi Culinare și Muzicale – Șofran.
Conferințele fac parte din seria de evenimente dedicate celebrării, pentru prima dată, a Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului (iniţiată de Cosmin Dragomir, Cezar Ioan și Nico Lontras). Proiectul este unic prin încercarea de corelare a informațiilor de la experți din diferite domenii: advertising, branding, oenologie, bucătărie, istorie, antropologie, sociologie, media generaliste și de profil, dar și autorități publice și centrale.

Șofran Fest face parte dintr-un program mai larg ce pune accentul pe regenerarea urbană, identitate locală, dar și conectare la contextul global și valorile europene prin amenajare, conținut și relația cu comunitatea locală. Evenimentul celebrează mixul dintre gusturile culinare și muzicale interetnice, prilej de a sărbători cele 20 de minorități naționale ale României.
Festivalul va avea deschiderea oficială pe data de 20 septembrie și va fi continuată de o petrecere Kebab Disco, marca nicecream.fm. La conferințele de pe 21 și 22 septembrie îi vom avea invitați pe Nico Lontras, Mihai Toader, Cristina Andrei, Gabriel Corbu, Johnny Susala, Andrei Pogăciaș, Ileana Braniște, Marian Timofti, Adriana Sohodoleanu, Simona Lazăr, Vasile Nicolae, Cezar Ioan, Cosmin Dragomir
Timp de trei zile, reprezentanți ai fiecărei etnii vor prepara la foc continuu și vor servi publicului mâncărurile tradiționale prin conferințe (susținute de Cosmin Dragomir), ateliere și demonstrații live de gătit (oferite de Dan Bogatu, Nico Lontras, Vasile Nicolae, Ivan Pescar, Leontin, Mehrzad Moghazehi și Johnny Șușală), dar vor propune și concerte live, susținute de artiști consacrați: Mahala Rai Banda și Balkan Taksim.
Zilele de festival vor fi închinate gătitului, dar și atelierelor (dans, jocuri pentru copii, susținute de Funky Citizens și ALaNDaLa) și tururilor ghidate de cartier (Răzvan Voinea), iar serile dedicate muzicii, care se vor încheia cu petrecerea nicecream.fm.
Mai multe detalii privind programul festivalului vor fi disponibile pe ​www.sofranfest.ro​.
Proiectul este un eveniment finanţat din fonduri nerambursabile din bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”.
 
 

Conferințele: Identitate gastronomică națională  (21 și 22 septembrie, intrarea liberă)

21 și 22 septembrie la The Ark

Strada Uranus 150, Sector 5 București


În weekendul 21 și 22 septembrie 2019 continuăm seria de conferințe pluridisciplinare, cu scopul de a contura, în baza opiniilor specialiștilor din mai multe domenii conexe, care e identitatea gastronomică națională (parte a brandului de țară) şi care ar trebui să fie strategia de promovare gastro-românească.
Conferințele fac parte din seria de evenimente dedicate celebrării, pentru prima dată, a Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului (iniţiată de Cosmin Dragomir, Cezar Ioan și Nico Lontras). Proiectul este unic prin încercarea de corelare a informațiilor de la experți din diferite domenii: advertising, branding, oenologie, bucătărie, istorie, antropologie, sociologie, media generaliste și de profil, dar și autorități publice și centrale.
Turismul gastronomic și oenologic sunt doi vectori extrem de importanți pentru dezvoltarea gastronomiei și reprezintă, fără îndoială, metode prin care putem ajuta economia națională, dar și asigura parte din veniturile celor implicați în industria ospitalității.

Pe 21 și 22 septembrie îi vom avea invitați:

Nico Lontras

Mihai Toader

Cristina Andrei

Gabriel Corbu

Johhny Susala

Andrei Pogăciaș

Ileana Braniște

Marian Timofti

Adriana Sohodoleanu

Simona Lazăr

Vasile Nicolae

Cezar Ioan

Cosmin Dragomir

(Lista este în curs de actualizare)

 
Intrarea este liberă, dar, pentru că locurile sunt limitate, se va face în baza unei rezervări (atenție, trebuie doar să trimiteți un mail, nu este nevoie de confirmare) la adresa cosmin.dragomir@gastroart.ro, în care să precizați numele dumneavoastră, vârsta, ultima școală absolvită și funcția pe care o ocupați în acest moment. Informațiile ne sunt necesare pentru a ne face o idee despre publicul nostru.
Seria de conferințe este organizată de Asociația Curaj Înainte, printr-un proiect finanţat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”.

În centrul Bucureștiului, lângă Lacul Floreasca, lucruri magice se întâmplă. Intențiile capătă contur, dorințele se împlinesc și creativitatea se trezește la viață. Între 14 -15 septembrie te așteptăm la WishFest, primul festival din România dedicat lampioanelor pe apă. Timp de două zile, tinerii, părinții și copiii se întâlnesc să-și scrie dorințele pe lampioane din hârtie de orez și apoi să le dea voie să plutească pe Lacul Floreasca, totul într-o atmosferă de festival.
WishFest este festivalul celor care cred în dorințe, celor care vor să se conecteze cu alți oameni creativi și vor să se bucure de un moment de pace și liniște.
Muzică live, Live Cooking Record Mondial (500 de kilograme de caracatiță) și Plimbări cu Vaporul!
Timp de două zile ne întâlnim într-o atmosferă de festival să aprindem lampioane create din hârtie de orez și să le dăm voie să plutească pe Lacul Floreasca. Sărbătorim acest moment cu muzică live, preparate proaspăte pe bază de pește și fructe de mare și un record mondial culinar – Cel mai mare tapas de caracatiță din lume.
Intrare liberă, însă kit-ul cu lampioane se achiziționează din cadrul festivalului. Prețul este 30 RON și include lampion, markere și săculeț.
Wish Festival și-a luat angajamentul că va asigura un eveniment cu zero impact asupra mediului!
Și noi iubim mediul înconjurător la fel de mult ca tine, așa că, în cadrul festivalului, avem o echipă dedicată care se va asigura că toate lampioanele vor fi strânse de pe lac în fiecare seară, lăsând în urma noastră un mediu curat și frumos.
Pentru că dorim să protejăm mediul înconjurător, am fabricat lampioanele din hârtie de orez și lemn, astfel încât acestea să fie ecologice.

Conferințele: Identitate gastronomică națională  (21 și 22 septembrie, intrarea liberă)

21 și 22 septembrie la The Ark

Strada Uranus 150, Sector 5 București


 
 
În weekendul 21 și 22 septembrie 2019 continuăm seria de conferințe pluridisciplinare, cu scopul de a contura, în baza opiniilor specialiștilor din mai multe domenii conexe, care e identitatea gastronomică națională (parte a brandului de țară) şi care ar trebui să fie strategia de promovare gastro-românească.
Conferințele fac parte din seria de evenimente dedicate celebrării, pentru prima dată, a Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului (iniţiată de Cosmin Dragomir, Cezar Ioan și Nico Lontras). Proiectul este unic prin încercarea de corelare a informațiilor de la experți din diferite domenii: advertising, branding, oenologie, bucătărie, istorie, antropologie, sociologie, media generaliste și de profil, dar și autorități publice și centrale.
Turismul gastronomic și oenologic sunt doi vectori extrem de importanți pentru dezvoltarea gastronomiei și reprezintă, fără îndoială, metode prin care putem ajuta economia națională, dar și asigura parte din veniturile celor implicați în industria ospitalității.
Pe 21 și 22 septembrie vom avea invitați chefi, istorici, antropologi, antreprenori HoReCa (lista este în curs de actualizare).
Intrarea este liberă, dar, pentru că locurile sunt limitate, se va face în baza unei rezervări (atenție, trebuie doar să trimiteți un mail, nu este nevoie de confirmare) la adresa cosmin.dragomir@gastroart.ro, în care să precizați numele dumneavoastră, vârsta, ultima școală absolvită și funcția pe care o ocupați în acest moment. Informațiile ne sunt necesare pentru a ne face o idee despre publicul nostru.
Seria de conferințe este organizată de Asociația Curaj Înainte, printr-un proiect finanţat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”.

Conferințele GastroArt: Identitate gastronomică națională

7 și 8 septembrie la The Ark 

Strada Uranus 150 Sector 5

intrarea liberă

În acest weekend (7 și 8.09.2019) demarăm o serie de conferințe pluridisciplinare cu scopul de a contura, în baza opiniilor specialiștilor din mai multe domenii conexe, care e identitatea gastronomică națională (parte a brandului de țară) și care ar trebuie să fie strategia de promovare gastro-românească.
Conferințele fac parte din seria de evenimente dedicate celebrării, pentru prima dată, Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului (inițiată de Cosmin Dragomir, Cezar Ioan și Nico Lontras). Proiectul este unic prin încercarea de corelare a informațiilor de la experți din diferite domenii: advertising, branding, oenologie, bucătărie, istorie, antropologie, sociologie, media generaliste și de profil, dar și autorități publice și centrale.
Turismul gastronomic și oenologic sunt doi vectori extrem de importanți pentru dezvoltarea gastronomiei și reprezintă, fără îndoială, metode prin care putem ajuta atât economia națională, dar și asigura parte din veniturile celor implicați în industria ospitalității.

Astfel, pe 7 septembrie de la ora 12:00, la The Ark București, publicitarul și antropologul Florin Dumitrescu va modera un panel unde are invitați pe:

Raluca Feher, Strategist & Creative Director, CAP
Sorin Psatta, publicitar, profesor  
Vlad Tăușance, consultant de comunicare
Sorin Despot, consultant de comunicare

Duminică, 8 septembrie, de la 14:00, Cezar Ioan (publisher vinul.ro) va dezbate alături de

Prof Univ Dr Arina Antoce, USAMV Bucuresti

Stefan Chiritescu, Head of Strategy, Kubis & Cheil Centrade South-East 

Andreea Lica, Marketing Manager Via Viticola Sarica Niculitel (Listele sunt în curs de actualizare) 

Intrarea este liberă, dar pentru că locurile sunt limitate se va face în baza unei rezervări (atenție doar trebuie să trimiteți un mail, nu este nevoie de confirmare) la adresa cosmin.dragomir@gastroart.ro în care să precizați numele dumneavoastră, vârsta, ultima școală absolvită și funcția pe care o ocupați în acest moment. Informații ne sunt necesare pentru a ne face o idee despre publicul nostru.

Seria de conferințe este organizată de Asociația Curaj Înainte în parteneriat cu GastroArt și vinul.ro, printr-un finanţat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”. Proiectul este sprijinit și de către Grupul City Grill.
 

Conferințele GastroArt: Identitate gastronomică națională

7 și 8 septembrie la The Ark 

Strada Uranus 150 Sector 5

intrarea liberă pe bază de rezervare

 
În acest weekend (7 și 8.09.2019) demarăm o serie de conferințe pluridisciplinare cu scopul de a contura, în baza opiniilor specialiștilor din mai multe domenii conexe, care e identitatea gastronomică națională (parte a brandului de țară) și care ar trebuie să fie strategia de promovare gastro-românească.
Conferințele fac parte din seria de evenimente dedicate celebrării, pentru prima dată, Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului (inițiată de Cosmin Dragomir, Cezar Ioan și Nico Lontras). Proiectul este unic prin încercarea de corelare a informațiilor de la experți din diferite domenii: advertising, branding, oenologie, bucătărie, istorie, antropologie, sociologie, media generaliste și de profil, dar și autorități publice și centrale.

Turismul gastronomic și oenologic sunt doi vectori extrem de importanți pentru dezvoltarea gastronomiei și reprezintă, fără îndoială, metode prin care putem ajuta atât economia națională, dar și asigura parte din veniturile celor implicați în industria ospitalității.
 
Astfel, pe 7 septembrie de la ora 12:00, la The Ark București, scriitorul și copywriterul Florin Dumitrescu va modera un panel unde are invitați specialiști din advertising și branding.
Duminică, 8 septembrie, de la 14:00, Cezar Ioan (publisher vinul.ro) va dezbate alături de oameni din industria viei și vinului și nu numai, potențialul vinurilor românești ca parte a identității gastronomice naționale.
Intrarea este liberă, dar pentru că locurile sunt limitate se va face în baza unei rezervări (atenție doar trebuie să trimiteți un mail, nu este nevoie de confirmare) la adresa cosmin.dragomir@gastroart.ro în care să precizați numele dumneavoastră, vârsta, ultima școală absolvită și funcția pe care o ocupați în acest moment. Informații ne sunt necesare pentru a ne face o idee despre publicul nostru.
Seria de conferințe este organizată de Asociația Curaj Înainte în parteneriat cu GastroArt și vinul.ro, printr-un finanţat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”. Proiectul este sprijinit și de către Grupul City Grill.
 

Miercuri 4 septembrie, de la ora 11, vă invităm la discuție în  acest panel #Foodtech Is food medicine or poison? în cadrul Mazars Forum 2019, alături de:
CRISTINA BOWERMAN (The Michelin Star Chef at Glass Hostaria in Rome, Best Female Italian Chef in Europe 2018)
DR. CRISTIAN CARÎP, who is currently teaching physiopathology at Institut supérieur de diététique, Angers, France and he also teaches physiology, physiopathology, microbiology and food hygiene at ICOGES Paris, France.
Cosmin Dragomir – inițiator GastroArt
 
Dacă doriți invitație nu ezitați să vă înscrieți aici 

Ulysse de Marsillac face parte dintre acei străini stabiliți la București care au scris mult despre țara noastră. Născut în 1821 în Franța, moare la București în 1877, an în care îi apare și volumul „Le Journal de Bucarest”. A fost profesor la Colegiul Sfântu Sava, iar în 1861  fondează gazeta bisăptămânală „La Voix de la Roumanie” ce va apărea până la 1866; a fost redactor șef pentru „Le Moniteur Roumain” între 1868-1870, și între 1870-1876 editează „Le Journal de Bucarest”.
Să vedem, așadar, cum prezintă francezul Bucureștiul culinar și ospitalier, într-o carte pe care nu a pregătit-o ca pe un ghid “ca la carte” ci ca pe un volum ocazionat de articolele sale din presa vremii, așa cum și menționează la finalul ediției princeps.

 Cafenele și Cofetării
 “Cafenelele[1], în sensul obisnuit al cuvântului, sunt puțin cunoscute la București. Românii au avut multă vreme o reputație bine meritată de sobrietate. Când le era sete, ei se mulțumeau să ceară un pahar cu apă și o linguriță de dulceață; din când în când, luau și câte o ceșcuță de cafea turcească, adică nefiltrată, foarte dulce și cu tot zațul pe fundul ceștii. Când făceai o vizită, primul lucru care îți era oferit era dulceața, cafeaua și țigarea sau ciubucul, uneori și narghileaua. Un mare lux era etalat, cu această ocazie, în casele vechilor boieri; un arnăut galonat cu aur vă aducea pe o tavă mare de argint pahare de cristal pline cu apă proaspătă, chesele de cristal cu dulcețuri, niște farfurioare mici ca niste cochilii, în care îți puneai dulceața, iar într-un coșuleț de email erau lingurițe de argint sau aur. Același lux pentru cutiile cu tutun și ciubucele cu muștiuc de chihlimbar și cu o țeavă lungă de iasomie sau cireș, care-și sprijineau luleaua pe un mic platou de aramă pus pe covor.
Aceste obiceiuri se duc. De când călătoresc, românii iau obiceiuri din străinătate, în detrimentul originalității lor native care are farmecul său aparte. Astăzi, vi se oferă la București, ca și la Paris, țigări de foi și lichioruri.
Pe vremuri, nu existau aici decât cofetării. Acest cuvânt, uitat în dicționarele noastre, merită să fie citat. Cafenelele nu erau cunoscute încă. Chiar azi, cofetăriile sunt frecventate mai mult decât cafenelele, dar nu se câștigă prea mult, căci și aici se servesc lichioruri, cafea și chiar vin. Este adevărat că poți alege între miile de produse variate de patiserie și bomboane de tot felul care umplu mesele și vitrinele.
Cele mai cunoscute cofetării sunt:
Cofetăria fraților Capșa[2], elevi ai lui Boissier de la Paris. Găsești aici o patiserie excelentă, bomboane de primă calitate, vinuri fine și lichioruri variate; vara, servești aici înghețată și șerbet, începând cu ora 10 dimineața și până la miezul nopții; iarna. de fapt, în orice anotimp, la Capșa se servesc supeuri și răcoritoare pentru nunți și serate. Cofetăria Capșa este găzduită în două mici prăvălii nedemne de reputația acestei case. Trotuarul din față este foarte îngust și circulația este stânjenită de mesele de fier care sunt, în serile de vară, locul de întâlnire al elitei bucureștene.
Cofetăria Fialkowsky, în Piața Teatrului, este unul din locurile cele mai frecventate de tinerii politicieni din București. Aici găsești toate ziarele locale, iar oamenii avizi de noutăți se grăbesc spre aceste săli și pe trotuarul vecin pentru a afla ce s-a petrecut dimineață în cabinetul prințului și la consiliul miniștrilor. Pentru obișnui ții acestei cofetării politica nu are secrete. Câte ministere s-au născut și au murit aici, Între două lingurițe de dulceață sau două pahare de curaçao! Un amator de tipuri umane n-are decât să vină aici, își va îmbogăți galeria, Din fericire, politica nu-l împiedică pe dl. Fialkowsky să aibă o cafea cu lapte foarte bună dimineața, produse de patiserie proaspete tot timpul și o gamă foarte bogată și foarte variată de bomboane și lichioruri.
Peste drum de Palatul domnesc se află Cofetăria Giovanni; aici am văzut pentru prima oară la București înghețate napolitane. În fiecare seară, în timpul verii, strada era aglomerată de vehicule, trotuarul plin de oameni pe care chelnerii abia reușeau să-i mulțumească. Casa Giovanni a rămas ceea ce putem numi, într-adevăr, o casă onorabilă. Produsele sunt aici de prima clasă.
Mai există încă o mulțime de astfel de cofetării, dar enumerarea lor ar fi prea lungă, fastidioasă și inutilă.
Spuneam mai devreme că moravurile locale s-au schimbat de câtiva ani. Acestor schimbări le datorăm numărul mare de cafenele, braserii, cabarete, altădată necunoscute în România. Trebuie să spun totuși că aceste localuri sunt frecventate mai ales de străini.
Francezii merg, de preferință, la Guichard și la Cafe Briol, în Pasajul Român. Am spus deja că aici se găsesc multe ziare. Negustorii de diverse naționalități frecvcntează mai ales cafeneaua de la Hotel de la Concorde și pe cea de la Hotel Fieschi. Germanii merg la cafeneaua Hrstchka. Grecii și bulgarii au cazinourile lor. Nici una din aceste cafenele nu are luxul marilor localuri din alte părți și care reprezintă, în unele țări, veritabile monumente. Până acum, cafenelele din București erau foarte modeste. Jacques Labes a deschis, în strada Nemțească, Casa Cerlenti, o cafenea mare, mobilată cu mult lux, având trei biliarde și un salon de lectură, unde găsești foarte multe ziare românești sau străine.
S-a încercat introducerea aici a cafenelelor cu muzică. Un francez a cheltuit cândva mulți bani pentru a atrage publicul la Carusel. (Grădina cu cai). Și-a alcătuit o foarte bună trupă de cântăreți și cântărețe și un mic corp de balet. Toată lumea venea la seratele sale, lumea cea mai aleasă. Cu toate acestea, rezultatele pecuniare au fost slabe. Poate ar fi timpul ca afacerea să fie reluată cu succes. Orașul este mai populat; a renunțat la obiceiurilor sedentare de altădată. Există de asemenea un mare număr de străini care nu știu cum să-și petreacă seara ˗ mai ales vara. Manejul plimbăreților în jurul meselor din grădina Hrstchka nu constituie o plăcere unică. Ceea ce lipsește Bucureștilor este o serioasă instituție de distractii alese” (Bucureștiul în veacul al XIX-lea, ed. Meridiane).
[1] Pentru mai multe detalii vezi GEORGE POTRA, „Din Bucureștii de altădată”, op. cit .. pp. 219-232; ȘTEFAN IONESCU. „Vechi cafenele literare bucureștene”. Atelier Literar. septembrie 1976, pp. 33-34.
[2] Pentru mai multe detalii vezi MARIA IONIÎĂ, „O casă de comerț bucureșteană ˗ Casa Capșa (1868-1902”, Studii și materiale de istorie modernă vol. XI/1997, pp. 121-149; ID., „O casă de comert bucureșteană ˗ Casa Capșa .˗ în competiții interne și internationale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”,.Muzeul Național IX/1997, pp. 35-42; MARIA-MAGDALENA IONIȚĂ, Epoca de înflorire a Casei Capșa (1868-1902). Fundația Culturală D’ale Bucureștilor, București, 1997.

E plin internetul de remedii pentru a ne întrema după nopțile în care am consumat alcool în exces. Ciocolată, mic dejun copios, multe grăsimi, multă proteină, sucuri fresh, vitamine ș.a.m.d. Nici nu știi ce să alegi ca să scapi de durerea de cap și amorțeala din corp. Unii iau aspirină efervescentă, alții dau buzna în frigider. Ultimilor li se adresează acest text împreună cu îndemnul de a face una dintre aceste ciorbe cu o zi înainte de chef, că doar știm cu toții că a doua zi nimic nu-ți dă ghes să te apuci de gătit.
Am scris și aici despre o ciorba de dres a slavilor, soleanca, în aceeași campanie Selgros și menționam că, spre exemplu, supa de ceapă este considerat remediu pentru cheflii francezi. În Asia ramenul e panaceu, iar celebra ciorbă de burtă (în variante diferite față de a clasica noastră) pun pe picioare petrecăreții turci sau mexicani.

Ciorba de burtă


Ei bine, ciorba de burtă (prin interbelic era preferată tuslamaua, o tocană de burtă, asemănătoare cu ciorba, dar mai scăzută) este la loc de cinste în lista noastră de zămuri vindecătoare. Această ciorbă este legată indubitabil de ieșitul la restaurant pentru că necesită destul de mult timp pentru a o prepara acasă. Există topuri peste topuri cu locante unde se consumă cea mai bună ciorbă de burtă în țară și, ca fapt divers, cele mai de încredere astfel de clasamente, conform folclorului urban, sunt cele indicate de șoferii de tiruri ori camioane care le consumă cu mare plăcere.
Ei bine, o ciorbă de burtă ne nota 11 cum se spune trebuie să fie onctuoasă, să aibă multe bucăți de carne și o aromă puternică. Adică să fie ciorbă, dar una mai spre tuslamaua regală de care făceam vorbire mai sus.
Secretul stă în supa bază căreia îi vom adăuga, ulterior, ingredientele clasice: morcov rar călit separat, carnea, gogoșarul la oțet tăiat fâșii micuțe și liezonul adică smântâna amestecată cu gălbenușuri (atenție, aceasta trebuie temperată, adusă încet la temperatura lichidului din oală prin amestecarea cu câte puțină zeamă fierbinte, pentru a evita “brânzirea”). Apoi mai avem niscaiva condimente, boabe de piper, frunze de dafin, usturoi din plin (pisat și lăsat la infuzat în oală într-o bocceluță din tifon), oțet (e foarte bun cel de la gogoșarii murați) și verdeață – din punctul de meu de vedere leuștean-,  dar care e facultativă. Despre burtă că e crudă sau că e prefiartă vă las pe voi să alegeți. La prima ai și mai mult de muncă și dacă nu ești purist nu văd de ce nu ai apela la o scurtătură care, să fim serioși, nu schimbă radical povestea.
Dar să revenim la supa de bază: ea se face din oase de vită, cartilagii, fascii (membrane), tendoane, articulații. Oasele de la rasol sunt pefecte și, după fiert te poți bucura (atenție la cholesterol) de sublima măduvă întinsă pe o felie de pâine prăjită și frecată cu usturoi. Oasele se pun în apă rece cu sare și se fieb. Se îndepărtează spuma de deasupra și după ce am limpezit lichidul adăugăm boabele de piper și frunza de dafin. Apoi fierbem îndelung la foc mic. Dacă folosim o oală cu presiune acest proces se scurtează simțitor, dacă folosim o oală clasică nu uitați să mai completați, din când în când cu apă. Puteți să adăugați și legume, ceapă și albitură, întregi, dar să știți că nu e musai. Eu sunt adeptul simplității acolo unde e cazul și valorificării ingredientelor fără prea multe adaosuri de arome. Bașca, oțetul, usturoiul și smântâna vor acoperi gustul lăsat de legumele fierte, iar prin fierbere îndelungă acesta își pierd din aportul nutrițional. Acesta este un proces de durată, dar e și cel mai important pentru o reușită culinară de excepție. La final nu uitați să o degresați. Dacă e caldă luaând cu un polonic stratul de grăsime de deasupra, dacă e rece cu o lingură pojghița de la suprafață. Restul sunt detalii pe care le găsiți cam în orice altă rețetă din cărți ori de pe internet.

Ciorba de potroace

Ce înseamnă potroc/potroace? Păi la plural desemnează măruntaiele de pasăre (găină, curcă, rață, gâscă, bibilică, porumbel chiar și potârniche etc) folosite pentru această ciorbă. Lor li se adaugă, în unele cazuri, spatele și aripile. Când are rol adverbial sau adjectival potroc înseamă ori foarte acru, ori foarte sărat ori ambele simultan. Cum românii sunt inventivi în zona lingvistică, mai întâlnim și expresia “amar ca potroaca”, unde amar nu înseamnă gustul de bază ci “de nemâncat”.
Cam așa stă treaba cu această zamă: aproape de nemâncat: strașnic de acră și sărată (dar la limita suportabilității, bașca vă recomand să fiți ceva mai zgârciți cu sarea că o puteți face necomestibilă și nici nu este indicat să consumăm cantități prea mari de sare).
În varianta clasică a acestei ciorbe (asta nu înseamnă că există o singură rețetă bătută în cuie) folosim: gâturi, creste, pipote, inimi, târtițe, capete, gheare și spate de la păsări. Putem pune și aripi. Ar fi bine ca și la această ciorbă să avem o supă bază de oase și legume pe care să o folosim în loc de apă. În acest lichid punem la fiert potroacele, spumuim, și ulterior adăugăm legumele tăiate cubulețe (ceapă, morcovi, albituri).
Când au fiert se adaugă acritura (detaliez puțin mai jos) o mână de orez, bulion amestecat separat cu un polonic cu supă fierbinte, și roșii curățate de cotor și pielițe, tocate mărunt. Când închideți focul adăugați ardei iute tocat mărunt (atenție la iuțeală), verdeață proaspătă și chiar feliuțe de tulpină de țelină/apio.
Multe rețete dau ca obligatorie folosirea moarei (zeama de la varza murată – atenție că este deja sărată și trebuie să fim precauți cu sarea, mai bine mai puțină la început și reglăm la final). Asta poate în sud și în Ardeal (în Banat nu se prea consumă ciorbe acre) iar în Moldova puține gospodine dau borșul de tărâțe pe orice altă metodă de acrire. Dacă sunteți dispuși să experimentați puteți acri și cu corcodușe, zarzăre verzi ori aguridă, dar aceste metode sunt ceva mai “soft” și potroaca o să fie mai “light” 😊 (Na!, că am englezit și ciorbele noastre).

Ciorba de varză a bețivilor

Anul trecut am descoperit o zamă care mi-a plăcut atât de mult încât am făcut-o și acasă fără să-mi proorocesc vreo mahmureală. A gustat-o de la o familie din județul Argeș, dar care își avea rădăcinile în Ardeal. O ciorbă grasă și groasă, din care se iveau, în fiecare lingură, câte o minunăție: ciorba bețivilor. Se face din supă bază de oase de porc (același procedeu ca la celelalte) căreia i se adaugă slănină prăjită separat și scursă de grăsime, felii de cârnați groși afumați, varză albă tocată, oțet și liezon: smântână frecată cu gălbenușuri de ouă. La final, notă ardelenească, o parfumăm cu tarhon verde sau la ținut în borcan la oțet.
Acestea fiind scrise să urez poftă bună și cât mai puține dureri de cap 😊
 
 
 
 

Ulysse de Marsillac face parte dintre acei străini stabiliți la București care au scris mult despre țara noastră. Născut în 1821 în Franța, moare la București în 1877, an în care îi apare și volumul „Le Journal de Bucarest”. A fost profesor la Colegiul Sfântu Sava, iar în 1861  fondează gazeta bisăptămânală „La Voix de la Roumanie” ce va apărea până la 1866; a fost redactor șef pentru „Le Moniteur Roumain” între 1868-1870, și între 1870-1876 editează „Le Journal de Bucarest”.
Să vedem, așadar, cum prezintă francezul Bucureștiul culinar și ospitalier, într-o carte pe care nu a pregătit-o ca pe un ghid “ca la carte” ci ca pe un volum ocazionat de articolele sale din presa vremii, așa cum și menționează la finalul ediției princeps.

Restaurante și grădini

“În afară de restaurantele hotelurilor despre care am vorbit, există în București un mare număr de restaurante și cafenele unde poți servi masa. Cel mai însemnat este cel al dlui Guichard, pe strada Știrbei Vodă, nr.12. Este un local francez foarte bine întreținut. Servești aici prânzul și cina à la carte sau cu preț fix. Acestea din urmă costă: 2,50 franci prânzul și 3,50 franci cina, cu vinul inclus. De asemenea îți poți face un abonament lunar la prețuri convenabile. În timpul iernii, se cinează într-o sală elegantă sau în saloanele de familie, dacă dorești. Vara, mesele sunt așezate într-o grădină mare și plăcută, în mijlocul căreia se înalță un mare pavilion, unde te poți adăposti dacă plouă. Lăutarii (menestreli țigani) cântă aici în fiecare seară. Restaurantul Guichard este frecventat mai ales de membrii coloniei franceze și de către funcționarii români. Tot ca local francez vom cita și Cafe du passage, unde găsești mai multe biliarde și numeroase ziare care compun un adevărat cabinet de lectură. Apropo de cabinetul de lectură, aceasta este o formă încă necunoscută la București, iar cafenelele o suplinesc insuficient.

Fostul turna al Colței
Fostul turna al Colței
În timpul verii, cea mai frecventată grădină este Hrtschka (cum acest nume este greu de pronunțat de oamenii care nu sunt obișnuiți de mici, românii l-au simplificat rostind, pur și simplu, Rașca; vom proceda și noi ca ei). Grădina Rașca este închisă, în timpul iernii, dar restaurantul este deschis. Bucătăria este acceptabilă și prețurile moderate; se joacă biliard, se bea multă bere și se ascultă muzică; clientela de iarnă este exclusiv germană. Dar vara, schimbarea este completă. În fiecare seară, grădina este iluminată și, în zilele de sărbătoare, iluminatul este strălucitor. O stea mare din sticlă multicoloră și palmieri de tablă purtând globuri colorate în loc de fructe anunță marile serate. O alee, pe care patru persoane pot merge alături, face înconjurul grădinii; de-a lungul acestei alei sunt aranjate bănci și scaune; mesele luminate de o lumânare protejată de un manșon de sticlă primesc consumatorii care pot, după voie, să cineze sau să bea bere, limonadă etc. Două orchestre sunt plasate în două locuri diferite ale grădinii. Una este fanfara militară, cealaltă orchestra Operei. Se cântă deseori muzică foarte bună; artiști ambulanti vin și ei să se facă auziți aici. Dar marea atracție a grădinii Rașca este aceasta: femei elegante vin să-și etaleze aici toaletele splendide; se plimbă în jurul grădinii cu un devotament neobosit. Să privească și să fie privite este scopul esențial al plimbărilor la Rașca, În materie de bărbați, societatea cuprinde tot ceea ce București are mai distins; în ce privește femeile… este puțin mai complicat.
Grădina Rașca este singura unde te poți plimba ascultând muzică. Dar mai există multe altele unde poți să-ți petreci seara așezat la o masă și asculând fie muzica originală a lăutarilor, fie muzica militară. În Calea Mogoșoaiei, în afara grădinilor de la Hotel de Pesth și Hotel de France, vom cita grădina din vecinătatea scuarului de la Episcopie; apoi, în împrejurimile teatrului, pe strada Știrbei Vodă, Grădina Stavri și Grădina Union; pe urmă, grădinile Crețu, pe strada Negru Vodă, Giuvara, pe strada Șerban Vodă, Văraru, pe strada Călărași, Viișoara, pe strada Principatele Unite, Anton, pe strada Gorgani, Șepcaru, pe strada Lucaci, Alexe, pe strada Schitu Măgureanu etc. În toate aceste grădini, găsești o bucătărie foarte puțin vari- ată, dar nu scumpă, și, întotdeauna, muzică.
Strada care duce de la Gara Filaret la Mitropolie este toată plină de aceste grădini-restaurant, dar aici ele au un aspect foarte special. Mâncarea căutată, cea care reprezintă baza esențială a meselor luate aici, este un fel de cârnăcior foarte condimentat, care te ajută să suporți mai ușor poșirca cu care îl stropești, și pe care îl mănânci, aproape întotdeauna, cu o salată de ardei, alt fel preferat al românilor, care îi dau un nume semnificativ de „ardei iuți”.
Foarte aproape de Gara Filaret, se află două grădini- . restaurant: Restaurantul American și Restaurantul Curcan. Nemții frecventează, mai ales, restaurantele din cartierul Izvor: restaurantul Suisse, pe strada Mihail Vodă, Ghintslel, pe strada Izvor, Feichtinger, pe strada Apollo, Germania, pe strada Morilor, Puțul cu apă rece, în strada cu același nume etc.
O mențiune excepțională merită Restaurantul Tirului, pe strada Notagiu. Vom consacra un paragraf special acestui Tir care este unul din localurile cele mai utile și mai prospere din București. Restaurantul este mai mult decât o cârciumă obișnuită. Vara poți servi aici meniuri foarte convenabile, Într-un mediu de verdeată si flori, si ˗ bineînțeles ˗ ascultând muzică, punctată de zgomotul sec al pistoalelor.
Foarte jos pe scara valorii, se află ceea ce poporul numește Grădinile cu dulap. Aceste „dulapuri” sunt niște leagăne de un gust foarte primitiv. Se găsesc vreo cincizeci prin mahalalele orașului. În zilele de sărbătoare, mulțimea vine aici în număr mare. Leagănul este o șarpantă lată și grea de care sunt agățate un fel de lăzi în care amatorii, bărbați și femei, se așează, fără reticență. Clarinetul cântă, lada grosolană trosnește și mașinăria greoaie se învârte scârțâind din balamalele ruginite. Trebuie să vii aici ca să vezi poporul bucurându-se.
Acest capitol nu ar fi complet dacă nu v-aș vorbi despre cârciumile situate în împrejurimile Bucureștilor.
Două dintre ele sunt celebre în analele galanteriei. Amândouă se află într-un loc numit Ferestreu sau Herăstrău (pentru că, aici, a fost o fabrică de cherestea). Imaginați-vă două grădini, la câțiva kilometri de oraș. În aceste grădini, chioșcuri deschise sau închise ad libitum; Într-o clădire vecină, closetele; peste tot, lăutari. Un restaurant oferă amatorilor supeuri servite de chelneri discreți; aceste supeuri se prelungesc, de obicei, până mult după miezul nopții. La Herăstrău ajungi trecând pe la Sosea. Dacă vrei să-ți oferi aceleasi plăceri fără să mergi atât de departe și fără să cheltuiești atâția bani, te duci la Zamfir, altă cârciumă celebră.
În timpul zilei, cele două grădini din Herăstrău oferă un loc plăcut de plimbare unde poate să meargă toată lumea.” (Bucureștiul în veacul al XIX-lea, ed. Meridiane)
 
 

Gaziantep masoz Kutahya masoz Elazig masoz Trabzon masoz Malatya masoz Sivas masoz Ordu masoz Sakarya masoz Manisa masoz Mersin masoz Tokat masoz Afyon masoz Denizli masoz Kayseri masoz Eskisehir masoz Mugla mutlu son Pamukova mutlu son Buca mutlu son Osmaniye mutlu son