Pentru prepararea grișului cu lapte ne trebuie următoarele cantități: 50 g. griș, 25 g. zahăr, 150 g. lapte, vanilie sau coajă de lămâie. Acestea sunt pentru două persoane. Punem laptele strecurat la fiert și în el 3 lingurițe de zahăr și vanilia. Dupăce s-a fiert punem grișul în formă de de ploaie ca să nu se facă cocoloașe. Până se fierbe mestecăm mereu ca sa nu se lipească. După ce s-a fiert îl lăsăm într-o farfurioară să se răcească apoi îl urnăm cu zahăr ars sau cu scorțișoare pisate.
Din “Caiet pentru gospodărie” Turtoi Teodora, clasa I, Școala Normală Brăila – 1931 (mulțumim Mihai Botea). Am păstrat ortografia originală.
FOTO: wikimedia.org

Ca să fierbem lapte, trebuie să-l strecurăm în altă cratiță curată. Vasul în care se fierbe laptele trebuie să nu mai fie întrebuințat la nimic, pentru că atrage mirosul. Și cand îl fierbem, să nu mai fie altă mâncare lângă el.
Înainte de a pune laptele în vas trebuie va vasul să fie curățat și clătit cu apă rece ca să nu se lipească laptele. Trebuie să nu aibă lapte lipit de rândul trecut când au fiert, căci se afumă și acesta. Dupăce l-am pus în vas, îl punem pe foc. Însă focul să nu fie prea tare. Dupăce s-a fiert puțin se ridică deasupra smântână, care este foarte puțin hrănitoare. Aceasta începe să se umfle și dacă o lăsăm așa laptele curge din cratiță. Luăm o lingură și spargem smântâna. Dupăce a dat în fiert îl mai lăsăm puțin ca să moară toți microbii. Apoi îl punem pe marginea mașinei și-l acoperim cu un capac anumit sau dacă nu avem, cu o sită ca să poată aburii să se ridice în sus și să nu se condenseze și picăturile de apă se pice tot în lapte. Strecurătoarea poate să fie de sârmă de păr.
Din “Caiet pentru gospodărie” Turtoi Teodora, clasa I, Școala Normală Brăila – 1931 (mulțumim Mihai Botea). Am păstrat ortografia originală.

FOTO: d2tid6ojqtc62i.cloudfront.net

Zarzavaturile care trebuie să le curățim sunt: morcovul, pătrunjelul, ceapa și cartoful care este o legumă.
Morcovul se curăță astfel: îl spălăm bine de pământ și îi curățim coaja. Apoi îi tăiem rădăcina. Tăiem bucăți subțiri pe care le așezăm una peste alta și le tăiem julien. Mai putem face diferite forme cu cuțitul riglat. În acest fel se curăță și se taie pătrunjelul. Cartoful se curăță astfel: îl spălăm de pământ și îl curățăm de coajă cu un cuțit special de curățat cartofi. Cu el se curăță cuaja foarte subțrie. Cartofii se taie în mai multe feluri și anume: cub, pai, julien și altfel. Ceapa se taie astfel: o spălăm și îi scoatem foile mai galbene. După aceea o tăiem în jumătate în așa fel ca fiecare jumătate să aibă tulpină. Apoi o tăiem mărunt sau peștișor.
Din “Caiet pentru gospodărie” Turtoi Teodora, clasa I, Școala  Normală Brăila – 1931  (mulțumim Mihai Botea). Am păstrat ortografia originală.

Sursă foto: cdn.dontmesswithmama.com

Am citit această carte pe nerăsuflate, imediat ce a apărut. Îmi făcusem şi câteva notiţe, pierdute între timp, apoi am aşezat-o în preasăracul raft cu volume despre gastronomie care nu sunt cu reţete. Mult mai importante, mai ales în această inflaţie de site-uri cu şi despre mâncare, articolele & memoriile culinare au, pe lângă un farmec irezistibil atunci când sunt bine scrise, un rost educativ*.
Iar noi, tocmai aici, ducem lipsă de informaţii. De când cu chefia plimbată pe la TV cu ratinguri enorme, meseria de bucătar face cu ochiul la din ce în ce mai mulţi pretendenţi. O mulţime de imberbi se visează dibaci ai tigăilor, artizani ai plăcintelor şi degrabînstelaţidemichellin. Din living, de pe canapea, totul pare simplu. Realitatea este mult mai…
…mult mai nasoală.
Încă nu îmi pot extrage din cap metafora lui Ciprian Muntele, probabil cea mai inspirată şi demnă de citat, din toate cele scrise despre #24centimetri: slow-writting. Băţos ca un ardelean ce numai cujetă, Adi Hădean se lasă furat de peisaj în scris şi, din când în când, îşi arată şi vulnerabilităţile de fiu, soţ, tată, antreprenor şi lider de brigadă. Atunci, tonul său sfătos, dar nu superior, vibrează în note mai calde, empatice. E mişto rău să te dezbraci în faţa cititorilor fără să pari exibiţionist. Adi ştie bine cum să o facă. Are nervul de ziarist (CV-ul îl ajută), are şi discernământul de a nu bate, inutil, câmpii, are şi suavitatea seductivă a poveştii bine spuse.
Din păcate, părţile cele mai importante din carte, din punctul meu de vedere, cea despre „patroni” şi cea despre inutilitatea urii la bucătari, nu vor să ajunge acolo unde e cu adevărat necesar. Prima, pentru că majoritatea covârşitoare a celor care deţin restaurante „le ştiu pe toate”, a doua, pentru că (p.s. nu sunt bucătar dar, de exemplu, frecventez la greu grupurile de profil) suntem prea smintiţi să şi băgăm la cap niscaiva chestii bune.
Nu scriu acest text cu intenţia de a vă povesti ce este în carte şi nici măcar de a încerca să vă conving de lectura ei. Ceea ce mie îmi place nu e musai să fie pe gustul altora. Dar scriu acest text cu convingerea că astfel de cărţi sunt necesare, că astfel de autobiografii pot îndrepta, pe ici colo, câte ceva din lumea asta. Iar dacă nu îndreaptă, măcar, româneşte, o iau la pilă pe la colţurile nefinisate. Şi uite cum devin patetic şi cartea asta nu merită aşa ceva, dar aşa-s eu, chiar clişeistic, când mă entuziasmez peste măsură.
P.S. Îmi doream să încep acest text repovestindu-vă unul din cele mai percutante şi mai „demente” fragmente literare cu chefi: „Povestea bucătarului asasin” de Chuck Palahniuk din volumul „Bântuiţii”. Ei bine, acolo, cu 24cm de lamă bine ascuţită, eroul principal dezosează iepuri şi eviscerează critici culinari. Numai că acolo e ficţiune, în timp ce cartea lui Adi Hădean e biografică.
* „Din fericire, involuţia socială nu-i un fenomen ireversibil, dar pentru a ne recupera, trebuie să arătăm cu toţii deschidere. Nu cred în egalitatea de şanse pentru că e pur şi simplu în afara naturii, cred, în schimb, în puterea vindecătoare a unei mâini întinse, iar mâna întinsă de care are nevoie azi România se numeşte educaţie elementară. Da’ uite cum am deviat spre politică şi uit pentru ce am venit aici. Oricum, dincolo de faptul că această carte e de fapt o foarte lungă scrisoare pentru fiul meu, s-ar putea să mai fie şi alte motive pentru care m-am aşternut la scris. Ele-mi scapă deocamdată, dar, ca în cazul gătitului, ca în cazul tuturor lucrurilor pe care le.am făcut şi pe care mi le amintesc, rosturile se vor arăta mai târzi” (pag. 221)

Gaziantep masoz Kutahya masoz Elazig masoz Trabzon masoz Malatya masoz Sivas masoz Ordu masoz Sakarya masoz Manisa masoz Mersin masoz Tokat masoz Afyon masoz Denizli masoz Kayseri masoz Eskisehir masoz Mugla mutlu son Pamukova mutlu son Buca mutlu son Osmaniye mutlu son